Despre ritmul integrării europene

Contre-jour

Nu trăim mai bine de când am semnat Acordul cu Europa, constată chiar a doua zi cei – și sunt mulți! – care așteaptă ca integrarea europeană s-o facă alții, să se întâmple în general. Semnele de mai bine, „semne europene” de trai decent şi demn pentru toți vor veni greu în Basarabia, mult mai greu decât așteptăm și sperăm. Pentru că întârzierea, handicapul nostru față de civilizația și nivelul de trai din cele mai prospere țări din Europa e de… decenii. Noi, basarabenii, am construit comunismul până în 1989, blestemând capitalismul putred și inuman, iar din 2001, unici în Europa, am mai făcut un cerc pe spirala iluziei roşii, oferindu-i lui Voronin și camarazilor săi posibilitatea să scrie un capitol inedit, „comunismul-capitalist”, când Vladimir Nicolaevici și anturajul său au devenit milionari și mari proprietari.

Aflat acum în opoziție, o opoziție care înseamnă de fapt sabotarea și subminarea propriei țări de aproape cinci ani de zile, din 2009 încoace, liderul comunist ne spune că „…Noi, comuniștii, suntem pentru modernizarea R. Moldova, dar trebuie s-o facem lent, încetișor. Acest Acord ne grăbește…”. E greu să înțelegi logica Partidului Comuniștilor. După ce a încercat în mod disperat să saboteze și să împiedice semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, acum comuniștii cer temporizarea, amânarea aplicării Acordului, pentru că, evident, se gândesc la popor. Mai spune Voronin: „Sunt multe prevederi în acest acord care pun în pericol suveranitatea și integritatea R. Moldova”.
Sigur că liderul comunist nu este, n-a fost niciodată, un exemplu de elocvență și prospecțiune strategică atunci când se dă „live” pe sticlă, când trebuie să formuleze singur, nu să citească mecanic notele scrise de ideologii partidului. Dar nici nu poate manipula în halul acesta o populație de care și-a bătut joc atâția ani. Dinspre Uniunea Europeană, din Occident, ne-au venit în acești ani doar investiții și recomandări de organizare mai bună a vieții (justiție dreaptă, presă liberă, învățământ și asistență medicală performante, administraţie publică responsabilă şi eficientă ș.a. – adică tot ce cuprinde noțiunea de „democrație”). Și toate acestea s-au întâmplat în cadrul unui dialog deschis şi sincer, fără presiuni și amenințări.

Insecuritatea, amenințarea economică și militară ne-au venit doar din Est, dinspre Rusia. Suveranitatea și integritatea Republicii Moldova sunt amenințate deschis de Rusia, care are trupe de ocupație pe teritoriul țării noastre și e în plin război cu Ucraina. Voronin știe acest lucru, dar ne propune să alegem Uniunea Vamală a lui Putin. Acolo unde domină haosul și voința celui puternic, înarmat. Nici un om cu mintea întreagă şi cu o minimă informare nu poate avea ezitări între cele două moduri de viaţă - Europa şi Rusia - între cele două „oferte de viitor”. Pe cine crede PCRM-ul că mai poate „îmbrobodi”?

Se creează impresia că Voronin amână întâlnirea cu Europa, pentru că într-un cadru european, el, dar nu numai el, ar putea să aibă probleme cu contabilitatea familiei, cu averile dobândite în mod fraudulos. Pesemne s-o fi gândit la conturile blocate ale unor foşti potentaţi de la Kiev şi ale unor magnaţi din preajma lui Putin, vinovaţi de declanşarea agresiunii împotriva poporului ucrainean.

***

Domnul Ion, electricianul pasionat de politică, vorbește cu mine în termeni auziți la televiziune sau la radio. Pot să nu privesc televiziunile noastre (și nu le cam privesc, recunosc vinovat), dar dacă am norocul să-l întâlnesc pe domnul Ion aflu multe din ce și cum s-a spus. E un „copy-paste”-ur entuziast, limbajul lui a împrumutat esenţa lemnoasă a comunicatelor oficiale. De pildă, ieri, și-a început astfel tirada: „Felicitări, am demarat integrarea europeană în termeni reali. Cred că nu-i rău, nu trebuie să ne abatem din drum. Vom avea pensii minime de 300 de euro, iar salariul – de minimum 500 de euro. Să votăm la toamnă partidele cu vocație europeană, cele care vor apropia ziua integrării noastre în UE…”.

Sper ca optimismul domnului Ion să fie molipsitor și pentru alții. E parcă mai puternic şi mai firesc optimismul ăsta când se transmite de la om la om, chiar dacă are la origine o „cutie vorbitoare”.

***

Și tot despre saltul civilizațional și ritmul integrării europene. O dispută amicală la un pahar de vorbă între români/basarabeni și italieni, altfel prieteni, dar câteva grame de alcool te predispun întotdeauna la sincerități. Voi, românii, spun peninsularii, în comparație cu noi, nu aveți maniere, sunteți vulgari, violenți, nu puteți scăpa de morbul infracționalității. Convivii români sunt vădit surprinşi, cred că e doar o simplă tachinare, și ripostează pedagogic: nu poți judeca un întreg popor după comportamentul unor declasați, certați cu legea... Și apoi noi, românii, am traversat iadul comunist dezumanizant. Italienii nu se lasă impresionați, nu devin mai indulgenți, dimpotrivă, înșiră răbdători un nou val de infracțiuni ale românilor despre care a relatat presa. Bine, zic românii. Aveți răbdare, ne ridicăm încet-încet la exigențele voastre. Și voi ați făcut un salt excepțional. E greu să-ți imaginezi că doar cu 70 de ani în urmă ați spânzurat de picioare într-o piață din Milano cadavrul Clarettei Petacci, amanta lui Mussolini, și râdeați că nu are lenjerie de corp. Acum, când sunteți atât de amabili și manierați, episodul acela vi se pare un vis urât. Și noi vom fi mai buni peste un număr de ani.

Hai, noroc! Buona fortuna!