Altercații pe dreapta, altercații pe stânga

Contre-jour

Toate sondajele de opinie din ultimul timp, făcute de „ai noștri” și de „ai lor”, schițează cam aceeași configurație a forțelor în Parlamentul care se va alege pe 30 noiembrie 2014. Pe partea dreaptă și de centru a eșichierului sunt cele trei partide parlamentare proeuropene – PLDM, PD și PL –, iar în zona de stânga eligibil se arată doar Partidul Comuniștilor. Nu cred că partidele de dreapta și centru mai pot rupe din electoratul celor de stânga, proruse, și invers. Așa că lupta se va da pentru „bazinul” indecișilor și, firește, pentru sufragiile ce se pot recolta pe propriul segment politic.

Că acest lucru este înțeles și de staffurile partidelor se vede din stilistica campaniei electorale. Avem numeroase altercații pe dreapta, unde ținta principală este PLDM și liderul său, Vlad Filat, care este atacat concentric, sistematic, tenace. Când sunt epuizate toate calificativele denigratoare și insultătoare la adresa liderului PLDM, este „căinată” viața din interiorul PLDM, acolo unde prim-ministrul nu mai prididește să se despartă de șeful său de partid, unde filialele sunt nemulțumite de politica centrului și, conform unor „surse credibile”, urzesc planuri de răzvrătire.

Toate aceste atacuri și lupte se dau prin interpuși, antrenând adesea o seamă de complexe personale, de ranchiune și răzbunări. Altfel, marii jucători, patronii politici care își dispută cu cerbicie puterea și sferele de influență, își zâmbesc cordial, vorbesc cu optimism despre proiectul european, invocă pericolul restaurației comuniste, iar când se retrag pe la casele lor sunt activați mercenarii din presă, puzderia de agenți de influență, care fac, cum se zice, treaba murdară. În același timp, pentru lideri nu va fi o problemă să-și strângă mâna amical și să-și zâmbească după alegeri. Și mai ales să pună de-o nouă guvernare proeuropeană. Mai rău e că noi, publicul, vom rămâne cu gustul de erzaț amar sub limbă, ne vom alege cu neplăcuta senzație că am fost manipulați, transformați într-un decor pentru parada celor puternici.

Pe stânga, altercațiile politice sunt mai directe. Protagoniștii se bat la scenă deschisă, nu prin intermediari, cum fac adversarii lor de pe dreapta. Astfel, într-o conferință de presă al cărei limbaj se situa la intersecția lupanarului cu crâșma rusească, Voronin și-a etichetat dur concurenții de stânga, în special pe foștii „tovarăși de drum”, pe transfugi. PCRM, a spus el, nu se va alia cu nimeni, pentru că nu vrea să aburce în spate niște oameni cu viciul trădării în sânge, și i-a numit într-un context persiflant-demolator pe Mișin (care i-a scris o scrisoare) și pe Dodon. Acesta din urmă, a observat Voronin, și-a luat „padruștele” (fetele) și s-a gudurat pe lângă Alianța proeuropeană, a votat președintele și a sabotat multe proiecte și proteste ale comuniștilor care, dacă ar fi avut o mai mare susținere, „salvau” țara.

După conferința primului comunist al R. Moldova, Dodon l-a atacat virulent într-o postare pe Facebook. Socialistul de la Sadova scrie că Voronin nu e decât un „bătrânel mincinos, obosit și rătăcit”, dar destul de isterizat, care se dedă la „etichetări și amenințări”. Apoi, trece în revistă, la rândul său, trădările lui Voronin: și-a gonit tovarășii cu personalitate din partid, a făcut, oportunist, jocul Alianței (închizând școli și vânzând pământ clientelei sale de partid). Oamenii comuniștilor, aflați în diverse comisii de cercetare, n-au dorit să afle adevărul în cazul BEM (refuzând și demisia guvernatorului Drăguțanu), au închis ochii la Pădurea Domnească. Voronin a boicotat inițiativa socialiștilor de a-l revoca din funcție pe președintele Timofti și a blocat organizarea unui referendum de demitere a primarului Chirtoacă. A trădat Rusia și pe Putin, dându-se în prietenie cu lideri străini proeuropeni – Iușcenko, Saakașvili, Băsescu –, doar pentru a-și asigura un al doilea mandat de șef al statului. Degeaba îl amenință Voronin: Partidul Socialiștilor și el, Dodon, sunt curați, iar pe Voronin și PCRM nu-i vor salva de la înfrângere în alegeri nici banii, nici televiziunile oligarhilor.

Această primă confruntare dintre Voronin și Dodon, consumată ca într-un ring în care luptătorii se privesc sfidător unul pe celălalt, urmărind și reacția galeriei, nu anunță o cale de împăcare și colaborare pe durata campaniei electorale și nici după alegeri. Numai că... și stânga moldovenească are dumnezeul ei (la Kremlin), așa că să nu luăm drept buche de manifest comunist-socialist tot ce se spune la furie.