Spitalul-fantomă din R. Moldova

Încălcare: Raportorii ONU susțin că bolnavii de la Spitalul de Psihiatrie din Pavlovca, instituție neacreditată, dar considerată filială a Spitalului de Psihiatrie din Bălți, sunt exploatați prin muncă, nu au condiții elementare de trai și sunt ținuți închiși

În luna septembrie 2013, Ministerul Sănătății a dat asigurări că spitalul din satul Pavlovca, raionul Briceni, va fi închis din cauza condițiilor deplorabile și degradante în care stau pacienții. Au trecut patru luni, iar instituția funcționează în continuare. Doar numărul bolnavilor s-a redus cu 30. Astăzi, cei 100 de angajați ai instituției îngrijesc de 50 de bolnavi. Mizeria şi condiţiile inumane nu au putut fi eradicate, deşi sunt cunoscute de ani de zile. Bolnavii sunt ținuți în captivitate, nu prea au parte de plimbări la aer liber, doar „cei cuminți”, spun ei. Însă și „cei cuminți” respiră aer proaspăt pe câmpul din apropiere când este de prășit sau la curățat zăpada când ograda spitalului este invadată de nămeți.

Așezarea

Nici nu apuci să intri în satul Larga din Briceni, că un indicator arată spre dreapta – Pavlovca. Transport public nu există, iar până la intrarea în sătuc să tot fie vreo 2 km. Drumul este păzit de-o parte și de alta de copaci ale căror crengi își dau mâinile formând un coridor întunecos. La capătul potecii, în vale, se mijește sătucul. Câteva case părăsite și o fermă dărâmată împrăștiate pe ici-colo reprezintă toată așezarea. Țipenie de om nu se zărește. În vârful delușorului, drumul central al satului se îngustează. O fâșie deasă de copaci anunță stația terminus.

Pacienții umblă desculți

Acolo, printre arborii seculari se înalță turla unei biserici fără clopot. Niciun gard nu împrejmuiește construcția, respectiv și poarta e imaginară. Pe tăblița de la intrare a bisericii scrie „Spitalul de Psihiatrie”. La fereastra din față, câțiva bărbați s-au îmbulzit și privesc curioși afară. Unul mai curajos se desprinde de grup și vine la ușa zăbrelită și încuiată cu un lacăt mare. Clănțănind din dinți, bolmojește ceva. Deslușești, după ce repetă a treia oară: „Mi-i frig!”, apoi privește la picioarele goale, care stau pe talpa unor șlapi rupți din cauciuc. Nu reușește să sufle în căușul mâinilor ca să și le încălzească, deoarece o infirmieră se îndreaptă cu pași repezi spre el, îl apucă de gulerul hainei și-l împinge cu putere: „Merji încolo-ia și nu-ni șâde aiși”. Aceasta este secția de bărbați.

În spital, un miros puternic de mizerie îmbibat cu cel de medicamente te izbește în față. La toaletă, cele trei chiuvete zac sub stratul gros de jeg. Cabină de duș nu există, doar WC. Din spusele administrației, bolnavii se spală o dată la 10 zile, într-un alt bloc unde este instalată baia.

Bolnavi fără identitate

Pe coridor nu se vede niciun pacient. Într-o cameră, câțiva bărbați înveliți cu niște cearșafuri murdare se odihnesc. Comodele de lângă fiecare pat sunt vechi și goale. Nici urmă de vreo perie de dinți sau săpun prin preajmă. Prosoapele și hainele unsuroase, care atârnă în cuier, sunt unica bogăție a bolnavilor. Un tânăr culcat pe spate privește în pod zâmbind. Nu știe cum se numește, culmea e că nici angajații spitalului nu cunosc acest lucru. „Ni l-au adus de la spitalul din Bălți și e fără identitate. Nu știm nici câți ani are și de unde e”, spune directorul spitalului, Valerie Bejenaru.

În altă odaie, cu 16 paturi aliniate în două rânduri, câțiva bolnavi poartă o discuție. E o lume a lor, o lume a copilăriei formată din gesturi, zâmbete și coduri verbale. Din spusele administrației, sunt 33 la număr. În capătul coridorului, luminat slab de un bec, câțiva bolnavi stau rigizi pe scaune ca niște soldați. Întrebați ce fac, spun într-un cor că privesc televizorul, însă cutia montată sus pe perete este moartă. O infirmieră explică că repară priza, iar astăzi televizorul nu funcționează.

Flămânzi, murdari și prizonieri

Printre ei se află și bolnavul care la intrare ne-a întâmpinat cu picioarele goale. Deja este încălțat cu ciorapi. Rupe șirul întrebărilor. „Vreau pâine”, strigă. Ca să-i închidă gura, o infirmieră îl întrerupe: „Iaca, de-amu o să credeți că nu-i hrănim”. Pacientul cu frică în glas înfășurat într-o jiletcă slinoasă reușește să mai strecoare niște frânturi de propoziții: „Afară ies doar cei în care au încredere, iar bătaie nu primesc doar cei cuminți”, spune el. Din spusele pacienților, de plimbări nu prea au parte. „Cum să le dăm drumul afară? Pe urmă unde să-i căutăm? Și să nu-i credeți ce spun, că doar ei îs debili”, spune o soră medicală.

Tot în această secție, în ultima cameră, două bunicuțe și-au găsit loc. Directorul spitalului zice că nu mai are unde să le cazeze și le-a adăpostit în anexa pentru bărbați. Nu am reușit să vizităm secția de femei, care se află în blocul vecin, deoarece o doamnă striga de după ușă cât o țineau bojocii că jurnaliștii nu au ce căuta și nu deschide. Cert este că, până să ne apropiem de ușa zăvorâtă, femeile cântau o melodie, cum am apăsat pe sonerie, toate au muțit. Nu ne-a putut explica nici Bejenaru, care încremenise la reacția angajatei, cine e totuși stăpânul instituției și nici nu am putut să ne asigurăm că în interior sunt cazate doar 13 femei.

De 15 ani fără acreditare

Spitalul de Psihiatrie din Pavlovca, filială a Spitalului de Psihiatrie din Bălți, nu a fost acreditat niciodată. Totuși, de la 1 martie 1999 și până în septembrie 2013, în această instituție a funcționat secţia de Tuberculoză şi Narco-Psihiatrică.

Cu toate că Ministerul Sănătăţii (MS) a trimis în luna august 2013 o misiune de documentare aici și a decis ca instituția să fie închisă în următoarelor trei luni, aceasta funcționează și astăzi. Situația deplorabilă în care sunt îngrijiți bolnavii nu s-a ameliorat deloc, doar că secția de Tuberculoză şi Narco-Psihiatrică a fost înlocuită în prezent cu o altă secție care oferă servicii paliative persoanelor bolnave mintal. Pacienții care erau aici au fost transferați în spitalele din țară, iar în locul lor au fost aduși la Pavlovca 50 de bolnavi psiho-cronici.

„Sperăm să obținem acreditarea până în 2015. De la 1 ianuarie curent, am creat, printr-un ordin al Ministerului Sănătății (nr. 1569 din 27.12.2013), secția paliativă cu 30 de paturi. Aici au fost aduși pacienții cei mai gravi”, declară Valerie Bejenaru. Directorul mai menționează că instituția nu a fost închisă pentru menținerea locurilor de muncă. „Unde să plece 100 de lucrători? Și așa sunt supărați că li s-a redus salariul după ce secția a fost transformată. Cât despre câmpul agricol din apropiere, „pacienții dacă vor să lucreze o fac cu plăcere, dar noi nu-i obligăm. Seara își pot lua roșii prin buzunare. Le mai spunem rudelor să le aducă alimente că nu le ajunge cât vor ei să mănânce”, conchide Bejenaru.

ONU recomandă închiderea instituției de la Pavlovca

Raportorul special al ONU, Magdalena Sepulveda, a întreprins o vizită încă la începutul lunii septembrie 2013 la Spitalul de Psihiatrie din Pavlovca. Emisarul Națiunilor Unite a constatat o serie de încălcări grave ale drepturilor omului și a solicitat autorităților centrale să închidă în regim de urgenţă instituția din Pavlovca iar pacienții să fie imediat transferați, ori în instituții medicale cu condiții decente de tratare a tuberculozei, sau să li se acorde tratament la domiciliu în comunitățile lor de origine, în funcție de nevoile lor specifice de tratament".

„Încălcări șocante”

„Am fost martora unor încălcări șocante ale drepturilor omului comise împotriva celor 81 de pacienți. Tratamentul pe care aceștia îl primesc nu corespunde cerințelor medicale, pacienții sunt privați de libertate prin faptul că li se interzice ieșirea în afara teritoriului instituției, iar alimentația este insuficientă. De asemenea, există dovezi concludente care vorbesc despre faptul că pacienţii sunt exploataţi prin muncă pe un teren enorm de 15 hectare pe care cresc cantităţi industriale de producţie agricolă. S-a încercat să mi se explice că acest lucru este, de fapt, terapie ocupaţională care, potrivit declaraţiilor auzite, nu se remunerează”, a scris în raport Sepulveda.

Trebuie integrate în societate

Claude Cahn, consilier pentru Drepturile Omului în cadrul Oficiului Naţiunilor Unite de la Chişinău, a declarat pentru Ziarul NAȚIONAL că persoanele cu dizabilități mintale trebuie excluse din instituțiile rezidențiale și reintegrate în societate pentru a participa activ la viața comunității.

„Sub aspectul dreptului internațional, nu ai voie să transferi o persoană dintr-o instituție în alta. Trebuie să o incluzi în comunitate și să-i creezi serviciile de suport, creându-le locuri de muncă etc. Vectorul reformelor este de a ne detașa de la instituțiile respective și de a ne focusa pe servicii în comunitate. Cu părere de rău, R. Moldova este un loc unde tortura are loc în spitalele de psihiatrie. Magdalena Sepulveda a specificat că atât izolarea prelungită cât şi imobilizarea persoanelor cu dizabilităţi, în instituţiile psihiatrice, pot constitui forme ale torturii şi a relelor tratamente, care agravează excluziunea socială şi duce la sărăcie extremă”, a menționat Claude Cahn.

Mihai Ciocanu, viceministru al Sănătății:

„Vom face reparații în clădirile de la Pavlovca și vom instrui personalul medical ca să prestăm servicii paliative de calitate pacienților psihiatrici, deoarece bolnavii în faza terminală și care au pierdut legătura cu rudele nu pot avea grijă de ei. Eu cred că nivelul prestării de servicii pacienților de la Pavlovca încă nu a atins standardele minime. E drept că mai avem de lucru, deoarece nu există sistem de ventilație și multe altele, însă noi lucrăm. Nu am închis instituția aceasta, deoarece colectivul s-a împotrivit vehement și unica soluție de menținere a personalului a fost ca să transformăm secția respectivă”, a opinat viceministrul Sănătății, Mihai Ciocanu.

Vanu Jereghi, directorul Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova:

„Situația din spitalul respectiv nu se va schimba degrabă. Unde să plaseze cei 100 de angajați? Noi am întocmit mai multe rapoarte privind instituția menționată și statul nu s-a autosesizat deloc. Puțin îi pasă Guvernului dacă au ce mânca bolnavii de-acolo sau dacă le sunt garantate drepturile. Până și Procuratura nu a luat măsuri cu referire la situația anunțată de raportorii ONU, când au întreprins o vizită în septembrie 2013. Trebuie să se întâmple vreun omor sau viol acolo ca statul să se trezească. Noi am planificat ca în acest an să atacăm la CEDO situațiile din mai multe spitale de psihiatrie din țară. Poate după ce statul va plăti bani, va ști ce are de făcut”.