Închideți Presseurop - avem „Rossia 24”!

Antidot

La nici 500 de kilometri de noi - adică, la o aruncătură de băț, în percepția modernă a distanțelor - zeci de oameni dorm sub zăpada care cade din cer pentru a-și apăra libertatea și viitorul european. La aceeași aruncătură de băț, sute de mii de oameni ies, de câteva duminici încoace, în stradă pentru a cere demisia unei guvernări care le-a trădat încrederea. Mă uit pe internet la reportajele de la Kiev și înțeleg că ceea ce se întâmplă acolo nu mai este o reacție spontană de moment, care se va dizolva de la sine, din lipsă de energii (așa cum o fi crezut și vrut „elitele” care conduc Ucraina). Este o acțiune de rezistență națională matură, un fel de ultimă redută.

Realitatea cuvântului dat

Mă uit la aceste reportaje și mă întreb ce am fi făcut noi dacă, Doamne ferește!.. ducă-se pe pustii!.. nici nu vreau să mă gândesc!.. Și nu doar pentru că, „în caz de”, ar fi trebuit să iasă la proteste tocmai generația care a înghețat în corturile oranj în 2002 și care, atunci, s-a ales cu nimic. Sau generația care, cu certitudine, și-a dorit să se întâmple mai multe și mult mai rapid după 7 aprilie 2009. Pur și simplu…

„Pe noi ne-au ținut rușii în frig o iarnă întreagă, asta e, trebuie să reziști”, i-ar fi spus președintelui ucrainean Victor Ianukovici, la Vilnius, în seara de 28 noiembrie 2013, președinta Lituaniei, Dalia Grybauskaitė. Era, probabil, o ultimă și disperată încercare a unei mari femei politice de a-l readuce pe un bărbat încă politic, la acel moment, într-o realitate europeană unanim acceptată și care, se pare, pălește și dispare cu desăvârșire pe măsură ce înaintezi spre Est - respectarea cuvântului dat.

Chișinăul, din fericire, își respectă cuvântul. Suntem însă noi gata și să înghețăm, de vreme ce nici măcar în fața propagandei antieuropene rusești nu putem rezista?

De la Bruxelles ni se trag nevoile…

Scriam recent că Ucraina face față mult mai bine decât noi războiului mediatic declanșat de Moscova contra mișcării proeuropene de la Kiev și ne vom convinge cu vârf și îndesat de aceasta atunci când, proporțional cu avansarea spre UE, se vor înteți și atacurile asupra Chișinăului. Mai notam, în context, că problema spațiului informațional autohton este ca o rană veche care, chiar dacă nu o resimți pe timp de vară, începe să te roadă imediat cum se lasă frigul și umezeala. Și nu a trebuit să așteptăm decât o săptămână pentru ca rana să se deschidă și să înceapă să doară.

Ne-au ajutat mega-reporterii de la „Rossia 24” care, punându-și în funcțiune toată mașinăria propagandistică pe care o au la îndemână, au realizat un mega-reportaj, de circa zece minute, în care, cu multă măiestrie manipulatoare, au arătat că toate nevoile și sărăcia Republicii Moldova se trag de la dorința de a ne integra în UE. De parcă nu au fost, aici, nici regim sovietic, nici deportări, nici elite distruse, nici industrie special amplasată peste Nistru. Și de parcă satele de dincolo de munții Ural, ba chiar și cele de dincolo de Moscova, ar fi adevărate cătune austriece.

Spațiul public s-a revoltat și… a rămas în așteptarea unei noi provocări. Pentru că, de vreme ce nu există o reacție oficială - fie și o atenționare din partea Consiliului Coordonator al Audiovizualului -, acestea vor urma. Poate chiar în următoarea duminică, ziua așa-ziselor emisiuni de „retrospectivă”, care sunt privite de la Brest până la Vladivostok. Dar de ce nu ar fi, dacă nu există nicio stavilă în calea undelor lor? Nu aș vrea să se înțeleagă că optez pentru închiderea acestor posturi, măcar și pentru faptul că nu le consider soluții euroconforme. Dar ceva-ceva se cere totuși.

Cu un prieten mai puțin

Între timp, Comisia Europeană a decis suprimarea Presseurop - un portal creat în 2009, care publică zilnic în zece limbi, inclusiv româna, articolele de top din presa de pe întreg continentul european și care, în doar patru ani, a atins cifra de 600 de mii de vizitatori unici pe lună. Un fel de unitate prin diversitate… mediatică.

Regret această decizie a Comisiei Europene nu doar pentru că, în ediția de limbă română, și-a clădit sufletul și sănătatea o mare prietenă a Republicii Moldova, Iulia Badea Guéritée. Îmi pare rău pentru că, din 20 decembrie, va dispărea o oglindă a mass-media necesară și dincolo de frontierele celor 28 de țări-membre, deoarece era o platformă online care informa obiectiv inclusiv pentru noi și despre noi.

Deoarece nu se pot împăca cu gândul că Presseurop nu va mai exista, Iulia Badea Guéritée și alți câțiva temerari au inițiat o campanie de salvare a portalului, lansând și o petiție online adresată lui Viviane Reding, comisarul european pentru Justiție, Drepturi Fundamentale și Cetățenie.Ei sunt sprijiniți de mii de cititori, dar și de mai multe publicații din Europa, care consideră că prin închiderea site-ului se pierde un reper important în informațiile despre Uniunea Europeană. Noi de aici, de la capătul geografiei europene, ce să zicem? Închideți Presseurop, why not? La o adică, noi avem zeci de „Rossia 24”. Și dacă se merge tot așa, veți avea și voi.