Societatea civilă: Telefonul Copilului, care este un serviciu public, EXPLOATAT de Fundaţia „Edelweiss” pentru „a-şi crea imagine”

UPDATE // Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a emis un comunicat de presă în care susține că Serviciul „Telefonul Copilului” este un element important în sistemul de protecţie a copilului, dar nu unicul.

„Pentru combaterea violenţei asupra copilului este nevoie de un sistem de servicii complex axat atât pe asistenţă şi reabilitare, cât şi pe prevenire. Menţionăm că MMPSF, în colaborare cu partenerii de dezvoltare, reprezentanţii autorităţilor centrale şi locale şi ai societăţii civile a elaborat o viziune strategică privind dezvoltarea acestui sistem. Pe moment, ministerul este în proces de atragere a asistenţei tehnice care să susţină dezvoltarea serviciilor specializate de reabilitare”, se arată în comunicat.

Ministerul mai anunță că „regretă lipsa de interes a unor parteneri din societatea civilă faţă de dezvoltarea sistemului de protecţie a copilului în complexitatea sa şi faptul că aceştia în schimbul conjugării eforturilor comune pentru bunăstarea copilului și familiei din ţară aleg să desfăşoare campanii sterile cu conotații politice”.

Telefonul Copilului, folosit de Fundaţia „Edelweiss” a lui Vladimir Plahotniuc într-o campanie împotriva violenței asupra copiilor, nemulțumește societatea civilă din R. Moldova.

Reprezentanții unui grup de organizaţii neguvernamentale, active în domeniul protecţiei drepturilor copilului, întrunite astăzi în cadrul unui club de presă, susțin că acest Telefon al Copilului este folosit de fundația respectivă pentru a-şi crea imagine, fără a se ţine cont de faptul că este un serviciu public, dar şi de misiunea iniţială a acestuia. Potrivit acestora, subiectul anunțat în cadrul campaniei „Familii ocrotite” este abordat „neprofesionist, fapt care dăunează cauzei”.

„Avem documente destul de bine ancorate în standardele sau regulile de aur acceptate la nivel internaţional. E una, însă, să fie nişte definiţii, concepte şi abordări pe hârtie şi e altceva educarea şi informarea societăţii conform acestora, pentru a-i crea copilului un mediu de dezvoltare sănătos. Iar aici, dacă vreţi, drama acestor acţiuni în cadrul campaniei este că se consolidează un stereotip cu care secietatea civilă luptă de ani de zile: nu doar bătaia este o formă de violenţă faţă de copii”, susţine Ana Revenco, directoarea Centrului Internaţional „La Strada”, citată de un comunicat de presă al instituției respective.

Potrivit expertei, în aceste condiţii se egalează cu zero încercările continue ale societăţii civile pentru ca cetăţenii şi autorităţile să recunoască existenţa şi gravitatea inclusiv a altor forme de violenţă asupra copiilor, nu doar bătaia. Aceeaşi sursă menţionează că, urmare a campaniei, se crează impresia că Telefonul Copilului exclude şi ignoră vocea copiilor care, deşi nu au fost agresaţi fizic, trăiesc alte situaţii în care se simt neglijaţi, neauziţi sau în pericol.

„Telefonul Copilului, ca şi serviciu pan-european, a fost creat anume pentru copii, indiferent în ce circumstanţe se află aceştia. Am vrut şi vrem ca noi să învăţăm de la copii, să ne spună ei în ce situaţii simt disconfort, acei copii să sune şi să spună ce îi doare, ce îi deranjează, când se simt în pericol. Or, promovând acest serviciu drept unul „special creat pentru a raporta cazurile de violenţă fizică asupra copilului”, după cum vedem chiar pe pagina web a acestei fundaţii, este greşit. Acest serviciu nu a fost creat acum, aşa cum înţelegem noi citind despre acestă campanie. El există din 2014. Mai mult decât atât, el nu este o alternativă a serviciului 902 – poliţia. După cum arată practica, copiii întâi sună, tac la receptor, apoi revin cu alte câteva apeluri pentru a înţelege dacă pot avea încredere, abia apoi îndrăznesc să spună ce îi deranjează. Urmare a acestei campanii, e ca şi cum am spune unui copil că e normal să fie presat psihologic, traficat, exploatat sau neglijat, dar dacă nu e bătut, înseamnă că totul e bine. Normalizăm lucruri care, de fapt, nu sunt normale”, a mai adăugat Ana Revenco.

Preşedinta Alianţei ONG-urilor active în domeniul protecţiei Drepturilor Copilului, Mariana Ianachevici, a punctat şi alte efecte negative pe termen lung: „De douăzeci de ani nu facem de cât să încercăm să explicăm, de la cetăţeanul de rând, până la responsabilii din poliţie, justiţie, medicină şi altele, că violenţa nu e doar în familie şi violenţa nu e numai fizică. Într-un singur moment, aşa se întâmplă, cu bagheta fermecată, printr-un miracol, denaturăm activitatea şi mesajele care cu foarte mare greutate au fost aduse pe masa publicului şi a fiecărui specialist. (…) Fiecare cetăţean din Republica Moldova, ca şi plătitor de impozite, trebuie să ceară autorităţilor ca acest serviciu să fie de calitate şi să nu permită exploatarea subiectului protecţiei copilului, cu atât mai mult în perioade sensibile, printre care şi campania electorală. Vreau ca orice denaturare făcută să fie una asumată, din orice perspectivă, fiindcă în spate stă soarta unui copil”.

Potrivit experţilor, îngrijorător este şi faptul că, deşi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a fost coautorul unor strategii tematice, odată ce este sesizat despre gafe majore în promovarea serviciului ce îi aparţine, vine cu reacţii care mai degrabă încurajează acum şi pe viitor experienţe similare. La fel, pentru a demonstra încă o dată abordarea superficială a organizatorilor Campaniei „familii Ocrotite”, preşedinta Centrului de Investigaţii Jurnalistice, Cornelia Cozonac, gazdă a evenimentului, a încercat să apeleze numărul de telefon 022 116 111, ce apare într-un spot al Fundaţiei Edelweiss. La receptor, însă, robotul i-a comunicat însă că „acest număr nu există”. Asta pentru că, susţin reprezentanţii „La Strada”, Telefonul Copilului nu este un număr obişnuit, municipal, ci un serviciu Linie verde, cu apel gratuit, creat după model european, cu acelaşi număr în mai multe state – 116 111.