Sfatul nutriționistului // Sparanghelul – leguma de lux

sursa: google.ro

Consumați cât mai multe legume și produse crude.

Primăvara asta am observat pe piața moldovenească o cultură mai nouă în gastronomia noastră – sparanghelul.

Deși este o cultură antică și răspândită în toată lumea, iată că în R. Moldova acesta este mai mult o raritate, probabil cauzată de izolarea recentă a țării și de specializarea agriculturii autohtone către piața rusească, care la fel nu prea cunoaște sparanghelul.

Dar lumea mai pleacă, mai revine. Mai vin și fermieri din Occident și decid să se oprească în R. Moldova, fiind atrași de solul mănos și prețul relativ mic la pământ. Mai vin tinerii din călătorii, unde au avut ocazia să guste și să aprecieze această delicatesă. Revin și grădinarii amatori care au lucrat pe alte meleaguri și au descoperit cultura sparanghelului.

Și iată că în supermarketuri a început să apară sparanghel proaspăt, ce-i drept, – de import și cam veșted. Pe rafturile de conserve au apărut și borcănașe cu sparanghel conservat, iar în secțiile frigorifice - sparanghel congelat. Tot de import, deocamdată.

La piața țărănească însă a apărut sparanghel autohton, printre primele roade, iar antreprenorii locali se laudă cu investițiile lor în câmpuri de sparanghel. Nici nu e de mare mirare. Solurile R. Moldova în mare parte se potrivesc perfect pentru cultura sparanghelului, care are nevoie de soluri cu un drenaj foarte bun.

Sparanghelul solicită și o muncă intensă – săditul plantațiilor nu este o ocupație pentru cei cu firea slabă, iar întreținerea anuală presupune lupta cu buruienile care pot înăbuși ușor lăstarii tineri și firavi. Această luptă se reduce la sape și la prășit, dacă vrei să eviți chimicalele.

Mai solicită sparanghelul și răbdare, pentru că odată sădită, cultura va da prima roadă în anul al treilea sau chiar al patrulea, deci nu este o cultură de câștig imediat.

Prețurile însă vorbesc de la sine. Sparanghelul este o cultură de lux, restaurantele îl caută cu lumânarea, iar gurmanzii vor plăti bani mari pentru vlăstarii gingași abia răsăriți.

Sparanghelul reprezintă, de fapt, vlăstarii tineri ai unei plante perene care, dacă nu sunt rupți pentru consum, se dezvoltă în tufari de 1-1,5 metri înălțime, cu frunze dense și subțiri, asemănătoare cu mărarul, care se vor usca la sfârșit de toamnă, ca să răsară din nou în primăvară devreme.

Sezonul de recoltare a sparanghelului este luna mai – început de iunie, deci, dacă mai aveți norocul, puteți găsi vlăstarii pe la tarabele fermierilor sau în supermarketuri.

Sparanghelul este o cultură deosebit de gingașă, se ofilește și se usucă rapid, de asta trebuie consumat după o zi-două de la recoltare. Dacă păstrați în frigider vlăstarii de sparanghel, e bine să-i înveliți în hârtie umezită, ca să păstrați umiditatea.

Această plantă erbacee leguminoasă poate fi consumată și crudă, dar de obicei vlăstarii de sparanghel se pregătesc sote, într-un pic de bulion vegetal, timp de două-trei minute. Apoi se taie în salate sau în paste.

Calitățile nutritive ale sparanghelului se evidențiază prin conținutul înalt de vitamina K, antioxidanți și elemente antiinflamatorii, dar mai este vestit sparanghelul prin conținutul de inulină. Aceasta servește ca hrană pentru bacteriile probiotice din intestin și deci susține digestia.

Mai mult decât toate însă, sparanghelul este o legumă deosebit de delicată și delicioasă, și anume asta i-a adus titlul de legumă de lux.