Scrisoare DESCHISĂ pentru Prima Doamnă, Galina Dodon: „Habar nu aveți pe ce teren MINAT ați călcat. Copiii nu sunt cea mai bună temă pentru PR”

Stimată Doamnă, de ce ați adus mâncare pentru bebeluși? Știți că darul Dumneavoastră s-ar putea să stea acum tăvălit undeva prin beciul familiei? Mâncarea trebuia dusă la Centrul Mamei și Copilului. Dumitru, băiețelul de aproape 3 luni, în momentul vizitei Dumneavoastră era internat în reanimare cu diagnoza „pneumonie”. Medicii s-ar fi bucurat foarte mult, deoarece, de o săptămână, de când a fost adus fără mama, nu s-a interesat nimeni de el, cu excepția Cristinei… În caz că vă interesează, pot să vă spun că Dumitru e mai bine. A fost mutat din reanimare în secția pulmonologie. Puteți să-l vizitați. În fișa lui de externare va fi scris că mama n-a fost alături de copil nici la momentul internării, nici în restul perioadei de aflare a lui la spital.

Doamna Dodon, aici scrie că ați adus lemne… E mare încurcătură cu lemnele acestea... Cu o zi înainte de neașteptata Dvs, vizită, Cristina împreună cu mămicile de pe Ask a Mom au trimis un camion de lemne. Apropo, anume acele lemne apar pe fundal în pozele cu Dumneavoastră. Luni, adică peste trei zile după ce i-ați vizitat, în curte rămăsese doar o treime din lemnele aduse de mămici, iar alte lemne nu erau… Lemnele aduse de Dumneavoastră oare unde să fie? Doamna primăriță zice că cineva din sat a văzut câteva femei zdravene care cărau lemne de acolo… (nu a specificat dacă erau lemnele aduse de către Dumneavoastră sau cele trimise de Cristina) Le-au furat? Sau poate mama copiilor a vândut lemnele? Nu se știe… E nevoie de o ditamai investigație, ca să ne lămurim ce s-a întâmplat cu lemnele. Nu cred că se va mai ocupa cineva de asta.



Doamna Dodon, aici scrie că ați adus rechizite de birou. Într-o casă distrusă, cu podea de lut, cu tavanul lăsat, în care locuiește o mama cu 3 copii de vârstă școlară și 5 copii de vârstă preșcolară, Dumneavoastră aduceți rechizite de birou? Nu vă chinuiți cu matematica. Știu că 3 cu 5 fac 8, iar noi parcă vorbim de o familie cu 10 copii. Nu vă faceți griji. Încă 2 băieți din familia Dănuță sunt la o școală internat. Acasă se întorc doar în vacanță. Vă înțeleg, stimată doamnă, n-ați știut.

În postarea d-lui Dodon mai scrie că ați adus produse alimentare, haine, produse igienice. Presupun că vă interesează să știți cum au fost utilizate bunurile pe care le-ați donat. Ca să nu mă pierd în detalii, vă recomand s-o contactați pe Marina. Apropo, Marina are multe poze cu acești copii. Surprinși în timpul unor vizite neanunțate, copiii arată altfel. Priviți-le și simțiți diferența.

Aș mai avea câteva întrebări, dar voi trece peste ele, pentru că deja îmi este limpede că v-ați aruncat cu înverșunare din onorabila postură de Primă Doamnă să salvați copiii țării. De aceea, imediat cum ați citit pe facebook postarea Cristina Mastac Comerzan, ați înșfăcat elefănțelul roz de o ureche și v-ați pornit la Țânțăreni.



Înțeleg că nu era timp de pierdut cu documentări și intratul în esența lucrurilor. Asta înțeleg. Dar ceea ce văd în finalul postării d-lui Dodon - citesc a cincea oară și tot nu-mi vine a crede că e adevărat. Citez: „Intentionăm să procurăm o casă pentru această familie până la sfârșitul lunii aprilie. Pentru cei care doresc să contribuie financiar și să vină cu ajutor pentru procurarea unei locuințe pentru această familie a fost deschis un cont bancar:
(rechizitele bancare pentru donații:
beneficiar Dănuța Mariana...”

Trebuie să recunosc, m-ați impresionat!
Doamna Dodon, Dumneavoastră ați deschis un cont bancar pe numele Marianei? Un cont în care sute de cetățeni depun bani, dar va avea acces direct mama copiilor? Cum ați făcut? Ați luat-o pe Mariana în mașină și ați adus-o la filiala nr. 30 de la Victoriabank sau ați luat datele ei și ați deschis contul fără ea? De fapt, asta nu mai contează. Păcat că n-ați știut că băiețelul ei de trei luni stă singur în reanimare. Cu siguranță, ați fi adus-o la spital, nu la bancă.

Nu pot să cred că, după ce ați fost acolo și ați văzut cu ochii Dumneavoastră mizeria în care cresc aceste 8 suflete, nu v-au apărut întrebări, nu ați suspectat-o pe mamă de neglijență, nu ați alergat la primărie. Nu aveți cum să nu știți că primarul este autoritatea tutelară. Dacă dădeați ochii cu doamna primăriță sau cu asistenta socială, ați fi aflat că niciunul din cei 4 copii de vârstă preșcolară (al 5-lea e prea mic) nu merge la grădiniță. Ați fi aflat că Mihaela, fata cea mai mare, a fost la școală doar vreo câteva zile în septembrie și o zi în decembrie. Ați mai fi aflat că mama nu-și duce copiii la control medical, chiar atunci când este solicitată. Ați fi avut ocazia să întrebați dacă micuții nu au păduchi. Îmi cer iertare că aduc vorba despre păduchi. Dar e o frustrare de a mea. (De fiecare dată când mergeam la ei, intenționam să-i întreb dacă nu au nevoie de unguentul cela fermecat și niciodată n-am avut curajul s-o fac) Ați fi avut ocazia s-o întrebați pe doamna Ina, primărița din Țânțăreni, de ce a lăsat până acum 10 copii să locuiască într-o casă în care tavanul se poate prăbuși în orice moment. Și, în final, conștientizând situația în care se află copiii, presupun că ați fi găsit o altă cale de a aduna fonduri pentru procurarea casei, decât cea de a-i încredința banii unui părinte iresponsabil.

Doamnă Dodon, mai țineți minte verbul „apprivoiser” din „Micul Prinț”? Cum era acolo? „Devii responsabil pentru totdeauna față de ceea ce ai îmblânzit”. Dacă ați intrat în cocioaba lor cu televiziuni, cu fotografi și cu tot alaiul, dacă i-ați mângâiat pe cap în fața camerelor, ați afișat poze cu chipul lor, ați adunat peste 1 100 de like-uri, inimioare și lacrimi stoarse din aceste poze, nu mai puteți să vă retrageți. I-ați „îmblânzit” și sunteți responsabilă pentru ei.

În urma tam-tam-ului făcut de mămici, primărița în sfârșit a acționat conform legii. A creat o echipă de specialiști care a decis ca mama și copiii să fie plasați pe termen de o lună la un centru de plasament. Ce se va întâmpla peste o lună, nu se știe. Sper să urmăriți cum evoluează lucrurile și care va fi soarta acestor copii mai departe.
Dacă tot v-ați apucat să faceți caritate, pot să vă recomand un sat mai aproape de Chișinău. În satul Sângera găsiți 40 de familii social-vulnerabile în care cresc copii. Situația lor nu e cu nimic mai bună decât cea a copiilor din Țânțăreni. Dna Larisa, care nu este nici primar, nici asistent social, îi cunoaște pe toți. Vă va însoți cu drag. Apropo, dna Larisa v-ar putea da multe detalii inclusiv despre familia din Țânțăreni pe care o ajută de ani buni.

Dna Dodon, habar nu aveți pe ce teren minat ați călcat. Aici, cel mai important principiu este: dorind să ajuți, vezi să nu dăunezi! Copiii nu sunt cea mai bună temă pentru PR. Dacă aveți nevoie să vă simțiți o Michelle Obama a Moldovei, alegeți vă rog alte teme.

Dar dacă insistați să vă ocupați de copii, începeți cu documentarea.

Cu urări de mult succes,
Viorica Meșină