REPORTAJ // HOLOCAUSTUL din Moldova: Martori, arhivă, istorie

ARHIVĂ // În vara anului 1941, pe teritoriul actual al R. Moldova existau 49 de lagăre de concentrare și ghetouri, iar în regiunea transnistreană - 189

Potrivit cercetătorilor, în perioada anilor 1941-1944, în cele peste 200 de lagăre au fost exterminați între 200 000 și 700 000 de evrei și romi. Deși cifrele sunt impresionante, inclusiv pentru că sunt raportate la un stat mic cum este țara noastră, pentru moldoveni tema Holocaustului rămâne o filă a istoriei în mare parte trecută cu vederea. Încercând să restabilim documentarul acelor timpuri tragice, am vizitat câțiva martori rămași în viață.

Pepeni: 300 de evrei uciși într-o zi

Până în 1940, în satul Pepeni, raionul Sângerei, trăia o comunitate mare de evrei, majoritatea dintre ei fiind comercianți. Pe atunci, moș Andrei Vulpe, fost profesor de istorie la școala din localitate, avea 10 ani. Dânsul ne-a împărtășit amintirile despre vara anului 1941, când în satul său au fost uciși evreii, dintre care mulți erau prietenii și colegii săi de clasă.

Moș Andrei ne-a întâmpinat bucuros că mai vine cineva pe la el să discute despre acele timpuri. „Iată acolo unde se vede turnul acela a avut loc măcelul. Tot acolo, în carieră, au și fost îngropați. Se vorbește că ar fi fost în jur de 300”, ne mărturisește dl Vulpe. Acum, pe acel loc se află un monument pe care scrie în trei limbi (română, rusă și ebraică): „În memoria victimelor regimului nazist”.

Intrăm în casa fostului profesor de istorie. Arată îmbătrânită, la fel ca și mâinile sale. El deschide un caiet în care a scris istoria masacrului evreilor din Pepeni. Ar fi dorit să o publice, dar nu are bani. În acest sat a fost unul din cele peste 50 de ghetouri care au existat în Moldova. Istoria lagărului din Pepeni este una tristă. Acesta a existat numai trei zile, până când toți evreii care nu au reușit să fugă din sat au fost uciși. Astfel de soartă au avut multe lagăre din Moldova.

„Juden ist?”

„Aveam 10 ani în ’41. Țin minte cum a intrat armata germană în sat. La noi era o comunitate mare de evrei. Erau vreo 27-28 de familii. Nemții au trecut prin sat și au întrebat numai atât: „Juden ist?” (Evrei sunt?). Era duminică, 13 iulie. Grupuri de militari au început a-i strânge pe evrei de pe la casele lor și a-i duce pe toți în clădirea fostei administrații din sat. Noi, fiind copii, ne uitam cum erau duși colegii noștri de școală evrei. Au stat luni, marți... și miercuri i-au împușcat”, își amintește bătrânul.

În camera sa mică, pe un perete stă atârnată harta Europei. Moș Andrei speră că timpurile acelea nu se vor mai repeta. El se oprește din povestit pentru a mai bea puțină apă. „A venit o mașină cu doi militari germani. Pe atunci nimeni nu știa cine sunt ei. Erau în uniforme negre și cu câte un epolet. Pe urmă am aflat că erau din trupele SS. Ei au adunat reprezentanții Armatei române și i-au instruit. În acel grup erau și moldoveni din sat care erau militari în rezervă. Măcelul a avut loc după masă, când soarele încă era sus. Șeful de post a aruncat mai întâi o grenadă pe fereastră. Alții au început a împușca. După aceea, cadavrele au fost evacuate foarte repede. Au adus căruțe cu cai din sat, au încărcat morții și i-au dus la carieră. La vreo patru kilometri era o carieră de piatră cu gropi mari”, povestește cu tristețe Andrei Vulpe.

Lagărul de concentrare din Chișinău

Cele mai mari lagăre din Moldova se aflau în satele Vertiujeni – 23 000 de oameni, în Secureni – 20 000 de oameni, în Edineț – 13 000 de oameni, dar și în Chișinău. Lagărul din capitală se afla nu departe de sediul actual al Băncii Naționale a Moldovei. Aici ne-am întâlnit cu directoarea Muzeului Evreiesc din Chișinău, Irina Șihova, care a adunat, pe parcursul mai multor ani, dovezi că masacrele din Basarabia au fost unele din cele mai crâncene din Europa de Vest. „Pe strada cu denumirea evreiască Ierusalim din centrul Chișinăului s-a aflat intrarea în ghetou, nu știm locul exact, pentru că la sfârșitul războiului, în timpul operațiunii Iași-Chișinău, aici totul a fost distrus. La începutul războiului, în acest ghetou au fost plasați 25 000 de evrei, iar la sfârșitul războiului au fost găsite numai șase persoane”, spune Șihova.

Către sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul Moldovei locuiau un sfert de milion de evrei, aproximativ 12% din populația de la acea vreme, adică fiecare al nouălea locuitor al țării sau aproape 40% din populația urbană erau evrei.

„La sfârșitul anului 1941 s-a anunțat oficial că Basarabia este „Judenfrei”, adică curățată de evrei. Rămăseseră poate unități care s-au salvat pe undeva. Majoritatea, aici cifrele foarte mult variază, de la 200 000 la 700 000 de oameni, au devenit victime ale acestei mașini de exterminare. În acest lagăr evreii erau folosiți la munci grele, înfometați până la moarte. Cei care supraviețuiau erau împușcați, iar cadavrele lor erau arse. Aceasta înseamnă că e greu de demonstrat cifra exactă a victimelor”, povestește Irina Șihova.

În ghetoul din Transnistria

De asemenea, în acea perioadă, pe teritoriul Moldovei au fost aduși mulți evrei și romi din România. Pentru a îndeplini planul, regimul nazist a deschis mai multe lagăre în Transnistria. Potrivit istoricilor, acolo au existat aproximativ 189 de lagăre.

În unul dintre acestea a fost și Mihail Gordin, pensionar de etnie evreiască din Florești. El își amintește cu lacrimi în ochi de copilăria sa, deoarece de la vârsta de cinci ani a fost dus în ghetou. A reușit să supraviețuiască. „Pe când eram în ghetou, îmi amintesc că o duceam greu. Mai ales când tata lucra la construcția drumurilor. Umblam cu cerutul și chiar strângeam resturi de mâncare de pe drum. Tata, eu și alți trei frați ai mei ne-am îmbolnăvit de tifos. Ne-am aflat în ghetou din august 1941 până în martie 1944, când ne-am întors la Florești. Pentru că nu aveam nici îmbrăcăminte, nici încălțăminte, am mers la școală abia la 10 ani. În perioada războiului am pierdut peste 15 rude, doi bunei și o bunică. Astăzi, în Moldova trăiesc peste 100 de evrei care au supraviețuit acestei tragedii”, ne mărturisește bătrânul.

Nu numai evreii, ci și romii

De pe urma crimelor regimului nazist au avut de suferit nu numai evreii, dar și romii. Potrivit cercetătorilor, în Moldova au fost exterminați peste 50 de mii de țigani. Istoricul Sergiu Nazaria a scris o monografie despre Holocaustul de la noi. „Conform așa-numitei teorii rasiste, erau popoare care nu aveau dreptul la existență. Romii erau considerați ca un popor care se află la cel mai jos nivel al acestei piramide naziste. Conform acestei teorii, trebuiau ucise popoarele nu numai după principiul național, dar și după cel social. În această componentă a „paraziților” erau incluși și romii. Ei erau considerați drept oameni care nu lucrează, care fură și nu se adaptează la condițiile societății contemporane. În această categorie nimereau, în special, țiganii nomazi”, spune istoricul.

În satul Ursari, raionul Călărași, am întâlnit-o pe Agapia Arapu, o bătrână de 89 de ani de etnie romă, care a supraviețuit ca prin minune măcelului. Satul în care locuiește era pe vremuri populat de romi. Majoritatea dintre ei erau fierari, iar alții - lăutari ce cântau la petreceri. „Țin minte ca azi. Eram cinci copii în familie. Tata era fierar bun, care făcea sape, cuțite și alte unelte. Era duminică. Au venit și ne-au luat cu căruța de acasă și ne-au dus la Chișinău. Ne-au promis că ne dau pământuri și case, dar ne-au ținut în saraiuri de vite. Nu erau nici ferestre. Dormeam în paie. Era foame și frig. Mulți au murit. Îi duceau cu căruța într-o groapă, le dădeau foc, dar trupurile nu ardeau. A venit preotul și a spus: „Sunt creștini, de aceea nu ard”. Așa au fost duse 40 de familii din sat. Puțini au venit înapoi. Am scăpat numai că tata a plătit 30 de mii”, spune bătrâna. După război, ea a lucrat ca femeie de serviciu în satul vecin și a crescut 10 copii.

Familia președintelui Asociației romilor „Tărnă Rom”, Marin Alla, la fel a avut de suferit în acea perioadă. Tatăl și bunelul lui au stat într-un lagăr de concentrare din Transnistria. Marin spune că în familia sa tema Holocaustului a fost o temă închisă. Tatăl său evita să-și amintească de acele timpuri. „Tatăl meu a fost dus în lagăr la vârsta de 10 ani. Din familia lui, o parte din rude nu s-au mai întors. Fie că au fost împușcați, fie că au fost arși, fie că au fost violați, cum a fost sora lui cea mai mare. Rudele mele au mărturisit că au fost folosite în calitate de persoane pe care se experimenta, inclusiv se încercau medicamente și operații. Foarte, foarte multe experimente s-au făcut pe oamenii romi, pentru că mulți dintre ei erau muzicieni iscusiți. Voiau să vadă de unde vine talentul. A fost un război nu cu arme, ci un război asupra umanității”, spune Marin Alla.

De ce Holocaustul este tabu?

După sfârșitul războiului, tema Holocaustului a fost închisă în arhive, pentru a nu declanșa conflicte între națiunile lagărului socialist. „În perioada sovietică, această temă era cu adevărat tabu. Istoricii dădeau vina numai pe nemți. Dar să nu uităm că la acest proces de exterminare au participat și români, și croați, și ucraineni, și belaruși, și lituanieni, și letoni, inclusiv rușii. Sigur că nu putem învinui aceste popoare, dar erau printre ei și călăi care au colaborat cu naziștii. Pe nimeni nu se dădea vina, pentru ca să nu se pună o pată pe aceste popoare”, spune istoricul Sergiu Nazaria.

Sovieticii - primii care au ucis evreii?

Deși mulți istorici consideră că de Holocaust se fac vinovați doar naziștii, istoricul Anatol Petrenco a făcut niște descoperiri surprinzătoare. El susține că Holocaustul în Moldova a început înainte de război, când trupele sovietice au deportat evreii din Moldova în lagărele din Siberia. Astfel, istoricul consideră că mai mulți cercetători și politicieni ascund intenționat adevărul.

„În 1940, comunitatea evreiască a fost lovită de regimul sovietic. Adică, acei evrei care au avut oloiniță, care au avut cât de cât o proprietate au fost deportați împreună cu familiile lor. Colegii istorici evrei au fost de acord cu părerea mea că, din punct de vedere economic, această comunitate evreiască a fost distrusă de regimul sovietic. Nu știu de ce se evită să se spună aceste lucruri”, spune istoricul.

De asemenea, sunt istorici care susțin că, pe parcursul mai multor ani, masacrele din Moldova față de evrei au fost făcute exclusiv de trupele române. Istoricul Anatol Petrenco, însă, a găsit argumente că aici au fost implicate trupe speciale germane.

„Poate puțină lume știe că Hitler special a trimis un detașament de SS aici în Chișinău în frunte cu colonelul Olendorf, care era nepotul lui Von Ribbentrop. Acest detașament de SS avea sarcina să-i nimicească pe evrei. Deci, când se vorbește de ghetoul din Chișinău, atunci aceștia erau nemți, care luau 100 de oameni, îi împușcau și dădeau drumul numai la doi care erau martori. Și vă dați seama ce atmosferă era? Aceștia veneau și povesteau ce se întâmplă”, spune Petrenco.

Germania și aliatele ei din cel de-al Doilea Război Mondial și-au recunoscut vina și au adus scuze pentru acele crime greu de imaginat. În fiecare an, de Ziua Holocaustului, marcată pe 27 ianuarie, se întrunesc pentru a comemora victimele și a reconfirma că au învățat lecția istoriei.

Text de Simion Ciochină, pentru Ziarul NAȚIONAL