R. Moldova, ochită „platonic” la Paris

mediapublic.md

CALCULE // Suma pierdută de R. Moldova la arbitrajul de la Paris este egală cu cea alocată în 2013 pentru întregul sistem judecătoresc din R. Moldova și ar fi suficientă pentru majorarea cu aproape 10% a tuturor pensiilor mai mici de 1 300 de lei

Guvernul R. Moldova ar putea fi obligat să plătească peste 600 de milioane de lei (47 de milioane de dolari) unei companii ucrainene intermediare care a livrat în anii ’90 curent electric Republicii Moldova. Banii, potrivit deciziei unui arbitraj comercial internațional, reprezintă datoria neachitată de „Moldtranselectro” firmei „Energoalians”, asta deși Curtea de Conturi a stabilit încă în anul 2002 că întreprinderea moldovenească nu are niciun fel de datorie față de compania ucraineană. Votul decisiv în condamnarea R. Moldova l-a avut chiar un arbitru moldovean.

Pronosticurile sumbre s-au adeverit

„Moldtranselectro” și „Moldelectrica”, două companii importante din sectorul energetic al R. Moldova, ar putea fi falimentate ca urmare a unei decizii adoptate pe 25 octombrie curent de un arbitraj comercial internațional de la Paris care a dispus despăgubirea companiei ucrainene „Energoalians” cu 47 de milioane de dolari, pentru energia electrică în valoare de 22 de milioane de dolari pe care ar fi livrat-o încă în 1998-2000 întreprinderii „Moldtranselectro”. Referindu-se la acest litigiu, vechi de mai bine de zece ani, ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, declara acum doi ani că „atacurile raider asupra sistemului bancar sunt floare la ureche față de situația din sistemul energetic”. Atunci, litigiul care pune în pericol sistemul energetic al R. Moldova a fost discutat la Consiliul Suprem de Securitate, dar și la o ședință specială a comisiei interguvernamentale moldo-ucrainene pentru colaborare comercial-economică.

Mai avem șanse?

Lovitura a venit însă cu doar câteva zile înainte de expirarea termenului de recurs. În regim de urgență, Ministerul Justiției s-a văzut nevoit să contracteze, neoficial, avocați francezi pentru a contesta decizia la Curtea de Apel din Paris. „Acum suntem în căutarea unei companii de avocatură care să fie în drept să ne reprezinte în instanța franceză”, ne-a explicat viceministrul Justiției, Nicolae Eșanu, responsabil de caz. Acesta consideră că R. Moldova are șanse mari să câștige acest dosar, pentru că arbitrajul nu era în drept să judece acest caz, atâta timp cât relațiile dintre „Energoalians” și „Moldtranselectro” nu erau bazate pe investiții. Eșanu își argumentează poziția și prin faptul că unul dintre cei trei arbitri care au judecat dosarul și care a fost și președintele arbitrajului de la Paris a avut o opinie separată. În timp ce judecătorul din Londra a considerat că examinarea acestui dosar nu este de competența lor, arbitrul din partea R. Moldova, profesorul universitar Victor Volcinschi, i-a dat câștig de cauză firmei de la Kiev.

„Am avut motive suficiente”

„Am avut motive suficiente pentru a mă expune așa cum m-am expus. Unul dintre noi a avut o opinie separată. Nu știu ce l-a apucat și s-a răzgândit în ultimele patru luni, după ce timp de trei ani a fost de acord cu noi”, ne-a spus vădit iritat Volcinschi. Întrebat cum se face că decizia arbitrajului este total contrară deciziilor adoptate de instanțele din R. Moldova care în repetate rânduri au respins pretențiile „Energoalians”, arbitrul moldovean a explicat că, în comparație cu judecătorii din R. Moldova care și-au bazat deciziile pe un raport al Curții de Conturi din 2002, el și arbitrul ucrainean și-au bazat hotărârea pe documente prezentate de firma ucraineană, dar și de „Moldtranselectro”. Aceste documente arată că datoriile pe care încearcă acum să le recupereze „Energoalians” nu sunt fictive.

Datorii fictive și plăți nerecuperate

Dacă ar fi ținut cont și de raportul Curții de Conturi de acum 11 ani, care, de altfel, este singurul întocmit de CC la această instituție, în pofida problemelor grave descoperite de auditul de atunci, arbitrii de la Paris ar fi constatat cu totul alte lucruri. Raportul arată că relațiile dintre „Moldtranselectro” și „Energoalians” nu au fost niciodată contabilizate. Nu a existat o evidență strictă a energiei electrice furnizate de Ucraina, majoritatea aparatelor de măsură erau defecte, iar cantitatea importatăera determinatăla discreţia conduceriiîntreprinderilor. Pe lângă faptul că „Moldtranselectro” a preferat atunci să importe energia electrică ucraineană prin tot felul de intermediari, realizând cu aceștia „tranzacții dubioase” (expresie utilizată de Curtea de Conturi – n.r.), aceasta a permis înregistrarea, fără nicio probă documentară, a datoriei față de „Energoalians” în valoare de 9,4 milioane de dolari. Curtea cerea radierea acestor datorii și recuperarea altor 10,8 milioane de dolari achitați de „Modtranselectro” firmei ucrainene pentru energia care nu a fost livrată niciodată (!).

Beneficiarul

Mulți foști și actuali oficiali consideră că litigiul pierdut acum o lună de „Moldtranselectro” și „Moldelectrica” la Paris este „opera” controversatului om de afaceri Veaceslav Platon. Chiar dacă oficial numele acestuia nu figurează nicăieri, sunt câteva indicii care duc spre el. Încă în 2009, executând o decizie judecătorească într-un dosar similar dintre „Energoalians” și „RED Nord”, Ministerul Economiei a transferat 20 de milioane de lei pe un cont indicat de executorul judecătoresc. Contul însă, surprinzător, nu aparținea companiei ucrainene, ci firmei moldovenești „Pinar-com”, implicată în mai multe scheme frauduloase și declarată „fantomă” de Fisc.

Această firmă a fost implicată în așa-zise atacuri raider asupra mai multor companii din sectorul energetic din Ucraina: „Nicolaevoblenergo”, „Dneproblenergo” și „Luganskoblenergo”, suma totală a acestor litigii, câștigate de altfel în instanțele economice din R. Moldova, a fost de peste 75 de milioane de lei. Referindu-se la aceste cazuri, presa din Ucraina le-a legat de numele lui Veaceslav Platon.

Veaceslav Platon:

„Nu am nicio legătură cu cazul „Electroalians” vs. „Moldtranselectro”. Eu am avut atât de mult de suferit de pe urma autorităților din Ucraina, de aceea nu am niciun motiv să ajut o companie de acolo într-un proces împotriva R. Moldova. De ce nu căutați vina pentru pierderea acestui dosar în politicienii noștri”?

Nicolae Andronic, ex-prim-vicepremier:

„Moldtranselectro” a fost ținta mai multor atacuri. Întreprinderea a fost băgată în datorii intenționat, pentru ca mai târziu să apară tot felul de companii care să preia datoriile de la creditor și să se îmbogățească recuperându-le. Au mai existat astfel de intenții și din partea altora, dar nu s-au realizat. Vinovat pentru această situație se face statul care nu a intervenit la timp pentru a gestiona situația”.

Ion Sturza, ex-premier:

„Statul a pierdut acest dosar din cauza implicării insuficiente. „Moldtranselectro” a fost mereu parazitată și subordonată unor interese personale. Noi am încercat să facem ordine acolo, dar nu ne-a prea reușit”.