Povești de dragoste // Judecata

sursa: google.ro

Nici nu ne închipuim cât de mult ne influențează opinia publică - sătenii, vecinii. Uneori luăm decizii fatale sub influența unora care măcar nu pătrund în esența lucrurilor.

Daria avea trei copii. Din cauza sărăciei, soțul a plecat la munci în Rusia. Femeia încerca din răsputeri să se descurce singurică. Trăia cu speranța că iată-iată va primi ceva bani de la Grigore al ei, dar rămânea doar cu nădejdea și azi, și mâine, și anul viitor.

Greul cel mare a început când fetele, rând pe rând, au mers la școală. Trei ani la rând, Daria a avut copii în clasa I. Caiete, pixuri, creioane, nu mai spun de hăinuțe. Lui Grigore îi pierise urma deja al patrulea an.

Satul era „condus” de un lider care ținea totul în mâinile sale – de la prăvălie la primărie. Unde încerca Daria să se angajeze, peste tot se cerea acceptul lui Roman-liderul.

Problema era veche între ei. Bărbatul o plăcea de mult, însă fata l-a ales pe Grigore. Și iată de când Grigore a plecat, Roman îi aținea calea, propunându-i ajutor. Îi trimitea acasă ba o căruță cu lemne, ba un sac de făină. Mai nou, când întâlnea fetele, mergea cu ele la magazin și le cumpăra tot ce-și doreau.

Lumea șușotea pe la colțuri, chipurile, în față se arată așa cinstită, dar pe din dos... Că nu se fac aceste gesturi până nu este ceva la mijloc. Chiar și vecinele care vedeau cine intră și cine iese din ograda Dariei o bârfeau. A încercat o singură dată să-i explice lui frate-său cum stau lucrurile, dar când nici acesta n-a crezut-o, s-a închis în sine.

Îi întorcea de la poartă pe cei trimiși de Roman. Rănit în orgoliul său și pierzându-și răbdarea, liderul a răspândit vorba că, iaca, nu mai vrea să-l primească.

După cinci ani lungi, îl aduce Dumnezeu, în sfârșit, acasă pe Grigore. Istoria lui nu voi spune-o aici, doar atât, că a venit aproape cum s-a dus. S-a întors cu 500 de dolari, îmbătrânit și cam tăcut. Dar femeia era bucuroasă. Bine că a revenit sănătos. În ziua de azi, nimeni nu moare de foame...

Tragedia s-a întâmplat la nici o lună de la întoarcerea lui. În timp ce Daria era cu fetele la biserică, bărbatul s-a spânzurat în sarai. A dat de el abia spre seară când a vrut să dea mâncare la orătănii. Striga ca din gură de șarpe de s-a adunat toată mahalaua. Un vecin zicea că l-a văzut dimineață cum alerga spre casă, dar nici măcar nu i-a răspuns la binețe.