Povești de dragoste // Întâlnire peste ani

foto simbol

După trei ani de marină sovietică, Leonid se întoarce la baștină și dă admiterea la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți. Deja student fiind, o cunoaște pe Ecaterina, studentă și ea la aceeași instituție. Prietenesc pe toată perioada studenției, adică cinci ani, apoi se căsătoresc. După absolvire, sunt repartizați într-un sat de la nordul republicii.

Ca toți tinerii din acele vremuri, au început totul de la zero, dar erau fericiți. Leonid își sorbea din ochi soția. Timpul trecea, totul era bine și frumos, doar că Leonid își dorea din tot sufletul un rod al dragostei lor. Acesta, însă, întârzia să vină.

A sfătuit-o pe Ecaterina să meargă la sanatoriu, să-și facă investigații și tratamente, ca să-i nască urmași. Deși medicii i-au spus că totul este în regulă, copiii nu veneau.

Atunci au început neplăcerile și scandalurile. O învinuia de toate relele de pe lume, dar mai cu seamă că nu poate face copii. Într-una din zile, i-a reproșat că nu-i bună de nimic și că nu mai vrea să trăiască cu ea. Rănită în adâncul inimii, Ecaterina și-a strâns câteva lucrușoare și a plecat.

În casa părintească s-a liniștit treptat – rana sufletească începea să se cicatrizeze. Era încă tânără și destul de drăguță, astfel Ion, zootehnicianul satului, o îndrăgește și-i propune căsătorie. Ecaterina acceptă, deși auzise că prima lui soție divorțase de el pentru că era prieten cu păhărelul.

În această căsătorie, Ecaterina naște doi copii – pe Cristina și Ionel. Viața alături de Ion nu era ușoară, dar ea le răbda pe toate, își dedică viața copiilor. Când aceștia au mai crescut, Ion le destăinuie că ei mai au doi frați din altă căsătorie a tatălui lor.

Cum Moldova este un sat ceva mai mare, vestea că Ecaterina a născut doi copii a ajuns și la Leonid. Mult s-a căinat bărbatul, multe remușcări și frustrări a avut. Înțelesese că vina era doar a lui, serviciul militar la marină i-a jucat festa.

Pe parcursul anilor, Leonid nu s-a mai căsătorit. Acum avea o singură dorință, un gând care nu-l lăsa nicio clipă, care insista în memorie – cum să-și ceară iertare de la prima sa dragoste pentru durerea pe care i-a provocat-o cândva...

În ajun de An Nou, își puse zurgălăi la sanie, o împlu cu cadouri și porni la drum. Ajuns la ușa casei cu pricina, îi ceru permisiunea stăpânului casei să treacă pragul. S-a oprit în fața Ecaterinei și, așezându-se în genunchi, și-a cerut iertare pentru toate câte i le pricinuise odinioară. Apoi a împărțit cadourile și a plecat.

Au mai trecut ani, iar când Ecaterina s-a stins din viață, Ion a rămas în grija copiilor. Spre sfârșitul vieții, acesta și-a rugat copiii ca atunci când va muri să-i anunțe și pe ceilalți doi frați ai lor despre aceasta.

Când Ion s-a îndreptat spre cele veșnice, Cristina și Ionel i-au anunțat pe frați și pe mama lor care locuiau în Italia despre moartea tatălui lor.

După înmormântare, toți frații adunându-se grămăjoară, mama le-a vorbit că sunt frați de sânge și trebuie să se ajute la bine și la greu și că ei nu poartă nicio vină pentru greșelile părinților. (A. Ursu, s. Braniște, r-nul Râșcani)

Povestea ta poate fi aici. Dacă vrei să împărtășeșeti istoria ta de dragoste pe care ai trăit-o sau pe care o trăiești, dacă vrei să-ți deschizi sufletul și să dai frâu liber sentimentelor, o poți face expediind o scrisoare la redacția noastră la adresa: mun. Chișinău, str. A. Pușkin 22, Casa Presei, bir. 408 sau un mesaj lainfo@ziarulnational.md. Cele mai interesante povești vor fi premiate.