Ocupația sovietică în Basarabia, marcată de pierderi imense de vieți omenești. Istoric: „Chiar din primele zile au fost burdușite pușcăriile cu lume absolut inocentă, s-au produs executări sporadice în stradă fără un proces de judecată”

Ocupația sovietică în Basarabia de după 28 iunie 1940 a fost marcată de atrocități incredibile și pierderi imense de vieți omenești, a declarat astăzi istoricul Ion Varta în cadrul dezbaterii publice „Ziua de 28 iunie 1940 între sărbătoare și catastrofă”, organizată de Agenția de presă IPN.

Potrivit istoricului, aproximativ 200 de mii de oameni au reușit să se retragă peste Prut odată cu anexarea Basarabiei de către URSS, restul populației fiind supusă masacrelor comise de puterea sovietică, inclusiv cele trei valuri de deportări.

Urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, armata roșie a intrat în Basarabia la 28 iunie 1940. Istoricul Ion Varta spune că data este una tragică pentru populația băștinașă care a fost supusă represiunilor. De asemenea, maltratărilor și acțiunilor reprobabile a fost supusă și o parte din armata și administrația română.

„Reacția societății n-a fost una unanimă, pentru că sub dominație rusească aici de până la 1918 s-au produs infiltrări masive. Componenta etnică era una pestriță, de aceea reacțiile au fost diferite. Populația alogenă era atașată valorilor Rusiei imperiale, iar Uniunea Sovietică a fost succesorul juridic al acelui imperiu. Unii minoritari s-au dedat la acte reprobabile comise într-o debandadă, fiindcă retragerea a fost una dezorganizată. Reprezentanții societății basarabene s-au manifestat diferit. Unii au încercat să-și găsească refugiu în dreapta Prutului. După unele estimări ale istoricilor noștri ar fi vorba de 200 de mii de locuitori ai Basarabiei care au reușit să treacă Prutul, pentru că unii au fost întorși din drum de armata roșie. Armata roșie a intrat la 28 iunie, iar reprezentanții unităților armatei române, poliție, jandarmerie, care nu au reușit să se retragă, au fost maltratați”, a spus istoricul Ion Varta, citat de IPN.

Istoricul Ion Varta afirmă că primul an al ocupației sovietice a fost marcat în Basarabia de teroare, executări în plină stradă, acțiuni care au condus la instaurarea unui regim criminal.

„Din primul an de ocupație urmează drama cumplită a Basarabiei. Chiar din primele zile au fost burdușite pușcăriile cu lume absolut inocentă, s-au produs executări sporadice în stradă fără un proces de judecată. Au fost mobilizări la munci forțate. E vorba de 100 de mii de tineri ademeniți cu momeli fanteziste. Li s-a promis să facă școală de meserii, să devină muncitori calificați, dar de fapt, s-au pomenit dincolo de Ural. Stalin și-a dorit ca dincolo de Ural să creeze o a doua bază industrială militară, iar acești sărmani tineri naivi au ajuns acolo dislocați în condiții incredibile, în barăci din bârne la temperatura de 40-50 de grade de ger siberian. Primul an de ocupație a fost absolut devastator cu pierderi imense de vieți omenești și cu toate atrocitățile comise de regimul sovietic de ocupație”, a explicat Ion Varta.

Atrocitățile comise de puterea sovietică în Basarabia au vizat și cele trei valuri masive de deportări. Sute de mii de persoane au fost strămutate în condiții inumane din Basarabia și Bucovina de Nord și duse în Siberia sau Kazahstan.

„Specificul primului val mare de deportări, anul 1941, a fost unul sinistru pentru că, spre deosebire de celelalte care vor urma, capii familiei sunt separați de restul familiei în stațiile de cale ferată. Au fost îmbarcați în alte garnituri de tren și au avut un itinerar al morții, pentru că vor fi duși în cele două lagăre din cele șapte instituite prin directiva lui Beria, după ce a fost invadată Polonia în 1939 și unde au fost exterminate elitele militare poloneze. Aceste lagăre erau acum pustii și așteptau noi victime”, a mai spus doctorul în istorie, Ion Varta.

La aceleași dezbateri, istoricul Anatol Țăranu a arătat că ocuparea Basarabiei din 28 iunie 1940 a fost o înțelegere dintre doi dictatori, Stalin și Hitler, și o încălcare flagrantă a dreptului internațional.

Potrivit istoricului, Uniunea Sovietică s-a folosit exclusiv de dreptul forței atunci când a ocupat Basarabia, amenințând România cu declanșarea războiului.

Istoricul Anatol Țăranu spune că Unirea Basarabiei cu România din 1918 a reprezentat voința deliberată a organului reprezentativ de la Chișinău, actul Unirii fiind recunoscut la nivel internațional. De cealaltă parte, ocuparea Basarabiei de către armata roșie din 28 iunie 1940 a reprezentat un act barbar de încălcare a dreptului internațional.

„În 1918 Unirea Basarabiei cu România s-a făcut printr-o decizie a organului reprezentativ al provinciei și ulterior acest act a fost recunoscut pe plan internațional, deși au existat și limitări în această privință. Din punct de vedere juridic este vorba de o chestiune absolut juridică care nu trezește dubii, chiar dacă Uniunea Sovietică a contestat întotdeauna legitimitatea acestui act. În ceea ce privește actul din iunie 1940, prin care Basarabia a fost ruptă din spațiul său istoric, cultural, politic firesc, a fost un act absolut ilegitim. A fost o înțelegere dintre doi mari dictatori, care și-au împărțit sferele de influență. În istorie s-au mai întâmplat astfel de evenimente, dar aici deja era secolul XX când dreptul internațional deja avea autoritate și statele civilizate se conduceau în relațiile dintre ele de principiul dreptului internațional. Din punct de vedere al dreptului internațional, Uniunea Sovietică a sfidat tot ce putea să sfideze, iar acest act era absolut ilegitim, dar el a fost consfințit prin autoritatea forței militare”, a spus istoricul Anatol Țăranu.

Potrivit lui Anatol Țăranu, la 26 iunie 1940, Uniunea Sovietică a cerut ultimativ administrației române să se retragă din Basarabia, folosind argumente false precum că populația din zonă ar fi preponderent de etnie ucraineană.

„Ultimatumul pe care l-a înaintat la data de 26 iunie Ministerul de Externe al Uniunii Sovietice conținea aberații de ordin istoric, juridic. În acel document se spunea că Basarabia a aparținut Rusiei și prin moștenire a trecut Uniunii Sovietice și Basarabia este preponderent populată de ucraineni. Ceea ce era un fals. Nu cred că diplomații sovietici nu cunoșteau adevărata componență etnică a zonei, dar ei au folosit acest fals pentru a îndreptăți acest ultimatum. În plus, acest ultimatum mai conținea pretenții teritoriale față de Bucovina care niciodată n-a fost în componența Rusiei. Pentru a îndreptăți și această aspirație agresivă și acaparatoare a Uniunii Sovietice s-a spus că Bucovina va veni ca o recompensă pentru dominația românească din Basarabia pe parcursul a 22 de ani. Acest ultimatum era o mostră a ignoranței față de tot ce înseamnă dreptul internațional, dreptul popoarelor la autodeterminare. Uniunea Sovietică, având consimțământul Germaniei fasciste, a aplicat dictatul forței, nu a existat nicio formă juridică ce putea fi luată în considerare”, a explicat Anatol Țăranu.

La 27 iunie Uniunea Sovietică a expediat României o a doua notă ultimativă privind retragerea din Basarabia. Contrar prevederilor stabilite în ultimatumul Uniunii Sovietice, armata rusă a intrat în Basarabia, fără a aștepta evacuarea armatei și administrației române.

„A existat și un al doilea ultimatum prin care i s-a dictat României necesitatea de a părăsi teritoriul Basarabiei timp de patru zile. Și prevederile celui de-al doilea ultimatum au fost încălcate brutal de armata sovietică, care în noaptea de 28 iunie a început ocuparea Basarabiei. Armata rusă a intrat pe teritoriul Basarabiei încălcând toate înțelegerile privind evacuarea armatei române și a administrației române timp de patru zile. Rușii au sfidat angajamentele pe care și le-au luat atunci când au convenit asupra acestei perioade de patru zile pentru evacuare. Încă o dată au demonstrat că se conduc doar de argumentul forței, fără a lua în considerare alte argumente și alte principii”, a mai spus doctorul în istorie, Anatol Țăranu.