Războiul dintre PL și PPEM, cui prodest?

Semne diacritice

Formula „de la dragoste la ură e doar un pas” pare să fie valabilă și în politica moldovenească. Ne referim la evoluția relațiilor dintre PL și PPEM, între veteranul campaniilor electorale, Mihai Ghimpu, și unul din cei mai promițători lideri proeuropeni, Iurie Leancă.

Nu a fost dragoste la prima vedere. Simpatia liberalilor pentru Leancă s-a manifestat, în mod paradoxal, după ce tot ei au refuzat să-l voteze la funcția de premier, la începutul anului 2015. Justificându-se, deputații PL au invocat... nesinceritatea liderului PLDM Vlad Filat, faptul că, deși l-a propus, nu l-ar fi dorit pe Leancă prim-ministru și le-ar fi cerut, în secret, liberalilor (apud Anatol Șalaru citire) să nu-l voteze.

Pentru că i-au deschis ochii și i-au confirmat propriile suspiciuni că nu este iubit în PLDM, viitorul lider al PPEM a contribuit cu propria „europenitate” la realegerea lui Chirtoacă în funcția de primar al municipiului Chișinău. „Blocul Leancă”, condus de un alt veteran al bătăliilor politice, Oazu Nantoi, l-a menajat în mod vizibil pe concurentul său liberal, dând dovadă de virtuozitate în modul de a evita să-l critice pe cel care administrase primăria timp de opt ani.

Acum pare că popular-europenii se răzbună pe propria lor „diplomație” de atunci, reproșându-i lui Chirtoacă ceea ce au evitat să spună în campania electorală, din motive tactice, determinate și de relația amicală dintre Leancă și Chirtoacă. Conflictul izbucnit în cadrul Consiliului Municipal, la câteva luni după alegeri, între consilierii popular-europeni și consilierii liberali, între consilierii populari-europeni și primarul Dorin Chirtoacă, s-a transformat într-un veritabil război politic între PL și PPEM.

Nemulțumiți de activitatea și comportamentul primarului general, dând ostentativ la o parte miza geopolitică a jocului, consilierii PPEM se aliază deschis cu adversarii cei mai înverșunați ai liberalilor, socialiștii anti-europeni, care nu îl acceptă „organic” pe actualul primar proeuropean și unionist.

Înfuriat, Ghimpu a ieșit în fața presei pentru a „dezvălui” o informație răsuzitată: că Leancă știa despre furturile de la BEM și nu ar fi luat măsuri. Pe lângă faptul că încerca astfel să-l mai reabiliteze o dată în plus pe protejatul său, guvernatorul BNM, Dorin Drăguțanu, liderul PL lovea în liderul PPEM ca să „priceapă” consilierii municipali ai acestui partid. Mesajul a fost înțeles și, la câteva ore după aceasta, Oazu Nantoi a anunțat că popular-europenii au de gând să organizeze un referendum pentru demiterea lui Chirtoacă.

În aparență, dreptatea e de partea consilierilor PPEM, primarul liberal a transformat primăria într-un fief al PL și, atunci când nu se bucură de sprijinul CMC, încearcă să-l „fenteze”, să-l ignore. Ghimpu, pe de altă parte, negociază în cadrul alianței de guvernământ fără nume un statut special pentru municipiul Chișinău, prin care să fortifice rolul primarului în detrimentul CMC.

Intransigența, inflexibilitatea bine cunoscute ale liderului PL se lovesc astfel de spiritul luptător, justițiar, care îl ghidează pe Oazu Nantoi. Întrebarea e dacă el nu era la curent până acum cu modul în care Chirtoacă administrează gospodăria municipală și dacă nu cumva se urmărește astfel, prin acest război „pe viață și moarte”, compensarea unor pierderi de popularitate pentru PPEM la nivel național, a intrării formațiunii lor într-un con de umbră, după ce nu mai participă la guvernare și s-a retras de pe prima linie a luptei cu oligarhia?

Oricum, războiul între doi membri de „familie proeuropeană”, dintre doi foști amici politici, este simptomatic și nu promite nimic bun.