Plahotniuc, privind cu un ochi „dinafară”

Semne diacritice

Plahotniuc a publicat pe blogul său un text nou, intitulat „Modernizarea începe cu noi”, care se pretinde a fi „un ochi dinafară” spre politica moldovenească. (Cât de „dinafara” politicii poate fi un „coordonator executiv” al Coaliției de guvernământ și un prim-vicepreședinte al unui partid, care se află, din 2009, la guvernare, să ne spună membrii PD, însă această curioasă din punct de vedere psihanalitic pretenție se reflectă și în comportamentul premierului Pavel Filip, care afișează în mod stabil inocență și elan patriotic de începător).

Și chiar dacă autorul nu preciza că privește lucrurile „dinafară”, textul său îl trădează, căci pare conceput de o persoană rătăcită de mulți ani în beciurile de la Cricova sau căzută de pe lună, care nu e la curent că, între timp, a dispărut 1 miliard de dolari din rezervele BNM (situată vizavi de Procuratura Generală), că a fost concesionat nu se știe (deocamdată) cui Aeroportul Chișinău, că exporturile scad vertiginos, că miliardul furat va fi recuperat din buzunarele cetățenilor... Deși se referă la realitățile de azi, cuvintele „furt”, „fraudă”, „miliard”, „bănci” etc. lipsesc în mod grăitor și natural din postarea lui Plahotniuc, așa cum nu se rostesc anumite cuvinte în casele persoanelor care au încercat să-și ia singure viața.

Descoperind foarte „perspicace” că cetățenii Republicii Moldova sunt dezamăgiți, că și-au pierdut încrederea în politicieni, „coordonatorul executiv”, aflat cu un picior în afară, iar cu altul înăuntrul politicii, notează că această stare s-a acumulat pe parcursul ultimilor 25 de ani, din cauza „populismului, falsității și incompetenței” clasei politice și fiindcă „sistemul actual de partide și-a atins limitele, e depășit, nu mai corespunde nici așteptărilor populației, nici nevoilor de dezvoltare a țării”. (Din păcate, ideea cu sistemul de partide depășit a fost doar anunțată, nu și explicată. Să înțelegem că trebuie să revenim la sistemul cu un singur partid?)

Plahotniuc găsește foarte repede soluția salvatoare: dispoziția pesimistă a cetățenilor Republicii Moldova s-ar îmbunătăți și ei nu ar mai pleca peste hotare, dacă și-ar vedea mai des politicienii, ar discuta cu ei, și-ar spune păsul, dorințele, iar politicenii, la rândul lor, și-ar face notițe și ar chibzui cum să acționeze cât mai repede în conformitate cu cele auzite de la alegători. Astfel s-ar produce și reforma, modernizarea, clasei politice, consideră El Coordonatore, promițând, „după mai multe discuții cu colegii din PD”, să se deplaseze prin toate raioanele, să discute „cu oamenii, cu specialiști străini cu experiență, cu reprezentanții societății civile”, astfel încât „până la finalul anului” să poată veni în fața alegătorilor cu „o abordare politică avansată, calitativ nouă, în care ei (oamenii) să se regăsească”.

Dacă „o abordare politică avansată” e tocmai ce le lipseau lui moș Gheorghe și mătușii Ileana pentru deplina fericire, atunci problema e ca și rezolvată, politicienii democrați abia așteaptă să „coboare în popor”. Dar nu i-am sfătui să se grăbească. Unii cetățeni sunt nu numai dezamăgiți, ci și înfuriați.

Cu aplombul descoperitorului de roată, Plahotniuc propune un fâs crengian. Vrând să ne facă să credem că a fot „absent”, insistând că nu are nicio atribuție la dezamăgirea cetățenilor, nu ne vom mira dacă mâine va scrie pe blogul său că „își vrea țara înapoi”, ca și politicienii „noului val”, care se pretind, scrie el, „eroi ai națiunii”, dar în realitate sunt fie „sateliți ai unor partide vechi”, fie „niște construcții hidoase ale unor grupări de interese străine cetățenilor sau chiar țării”. Credem și noi că unii dintre cei care își vor „țara înapoi” vor de fapt să se facă și ei „coordonatori”, dar aceasta era de așteptat.

Ca deputații democrați să nu-și riște integritatea fizică mergând la întâlnire cu poporul, le vom sugera noi cum poate fi alungată dezamăgirea de pe fețele oamenilor: în primul rând, să fie întors miliardul, să fie pedepsiți tâlharii și funcționarii care i-au „acoperit” – ex-guvernatorul BNM, Dorin Drăguțanu, procuroul general Corneliu Gurin, directorul CNA Viorel Chetraru etc. În al doilea rând, politicienii să se abțină, să nu mai fure deloc, iar cele circa 50 de miliarde de lei care (conform calculelor fostului șef de la Fisc, Ion Prisăcaru) nu nimeresc astăzi în bugetul public, din cauza evaziunii fiscale și a altor scheme frauduloase, să fie folosite pentru majorarea salariilor, pensiilor, burselor, pentru investiții în educație, sănătate, drumuri etc.

Sunt sigur că și dl Plahotniuc cunoaște această soluție de a stinge dezamăgirea oamenilor, dar se face niznai, crezând că astfel își va rezolva problema de imagine și credibilitate. Agitația sa este firească într-un fel. Povara unei antipatii populare de peste 90 la sută nu e ușor de suportat. Intrând în politică prin ușa din spate, el încearcă să-i convingă acum pe cetățeni că li s-a părut.

Dar nu li s-a părut! Alături de ceilalți lideri, Plahotniuc e responsabil, cel puțin politic, dacă nu și penal, pentru furtul miliardului, fiindcă BNM, Procuratura Generală, DNA, pe care le-a controlat politic PD, au urmărit „prin geam” cum se scoteau sacii plini cu bani de la BEM, în loc să-i încătușeze pe hoți. Și faptul că până acum nu a fost creată o comisie parlamentară care să investigheze de ce susnumitele instituții nu și-au făcut datoria confirmă complicitatea lor și a guvernări la „furtul secolului”.

Unii explică pasivitatea procurorilor prin intenția de eliminare a concurenților politici ai PD, lăsându-i, încurajându-i să se înfrupte din banii BEM (aici e vorba de Filat în primul rând), dar nu era nevoie de o sumă atât de mare pentru a compromite niște politicieni locali.

Suma e prea mare, compromite Republica Moldova în întregime și este cel puțin ciudată, umilitoare pentru cetățeni încercarea beletristică a lui Plahotniuc de a o face pe prostul, de a-i ferici ignorând „detaliul” cu furtul miliardului din rezervele BNM. Dificultatea sa poate fi înțeleasă, în condițiile în care circa 60 la sută din cetățeni consideră că el a „coordonat” furtul. Dar tăcerea nu e o soluție, e un semn de nesinceritate, de dispreț.