O femeie „fragilă” în calea unui bărbat „curajos”

Semne diacritice

Vocile dulci de sirene, îndemnând-o pe Maia Sandu să renunțe la competiția prezidențială în favoarea lui Andrei Năstase, capătă inflexiuni isterice, ating note înfricoșătoare, degenerează în falset, ca s-o intimideze, să o descurajeze în cel mai direct și „obiectiv”, „echidistant” mod.

Abandonează cursa, Maia, i se strigă, PAS-ul tău este din punct de vedere financiar, mediatic, ca echipă, structuri în teritoriu etc., un liliputan față de PPDA, care e un Gulliver. I se sugerează, nu fără referințe justificatoare la natura umană, că Jurnal TV s-ar putea să nu-i acorde sprijinul pe care i-l acordă lui Năstase.

Ca s-o impresioneze și mai mult, se face recurs la „argumente” de natură misogină: ești fragilă Maia, nu te aventura, nu vei rezista mult în fața kingkongului mediatic al lui Plahotniuc, vei fi pulverizată instantaneu, dacă nu te pui la adăpost sub umbrela lui Andrei Năstase, care e „bărbat curajos”, e „ca tancul” și nu poate fi oprit oricâte ziduri s-ar înălța în cale sa.

Și nici „profilul” tău, Maia, nu e de președinte, ci de prim-ministru, spun cu blândețe paternă binevoitorii, pe când „profilul” lui Andrei Năstase se mulează perfect pe funcția prezidențială și obiectivele de dezoligarhizare a statului, și, desigur, - cine nu știe asta? - în societatea noastră patriarhală șansele unei femei de a fi votată înaintea unui bărbat sunt minime, adaugă apologeții lui Năstase (printre care s-a „insertat” cu surprindere și ex-premierul Ion Sturza).

Ce cred alegătorii cu adevărat nu pare să-i intereseze deloc. Că simpatizanții PAS ar putea să nu manifeste entuziasm electoral, dacă Maia Sandu se retrage din cursă, iarăși pare să nu-i deranjeze. Un sondaj credibil este mai folositor în cazul dat decât zeci de „profeții”, oricât de titrați ar fi emițătorii acestora.

Pe de altă parte, dacă suntem cu adevărat obiectivi și echidistanți, trebuie să recunoaștem că „profilul” feminin al Maiei Sandu este net superior celui bărbătesc al lui Andrei Năstase și faptul că ea nu-și dă ifose, că nu-l imită pe Usatâi și nu folosește un limbaj insultător, nu îi diminuează în nicun fel calitățile de eventuală președintă.

Maia Sandu a fost deja „testată” în funcția de ministră a Educației (și nu s-a arătat deloc „fragilă”), ea era să devină prim-ministru, dacă nu cerea demisia procurorului general și a guvernatorului BNM. Capacitățile politice și adminstrative, integritatea, „principiile și valorile” ei ne sunt deja cunoscute, pe când ale lui Andrei Năstase putem doar să le ghicim.

Unele detalii din biografia liderului PPDA nu vorbesc în favorea integrității și principialității (cum ar fi înscrierea casei luxoase din Chișinău pe numele mamei sale). Iarăși, faptul că a fost loial unui fost client (Victor Țopa), pentru care a părăsit și procuratura, și chiar Republica Moldova e o calitate interpretabilă. Și echipa PPDA, în care și-au făcut loc și persoane conformiste, compromise, a căror europenitate e falsă, poate fi preferată echipei modeste a Maiei Sandu doar cu o mare doză de ipocrizie, de fariseism, doar făcând abstracție de subiectul discuției.

Republica Moldova are nevoie de un președinte din afara coaliției de guvernământ, unul principial, perseverent, dar și rațional, responsabil, care să urmeze o agendă de interes public, să conlucreze cu Parlamentul și toate forțele politice, să mențină un echilibru între ramurile puterii, nu să tranforme instituția prezidențială într-o fortăreață a răzbunării.

Cocoșismul lui Andrei Năstase, stilul de macho man politic, felul lui de a se strofoli, de a trâmbița că, dintr-o lovitură, va scoate toate instituțiile statului din captivitatea monstrului pot impresiona pe unii cetățeni, dar aceasta nu trebuie să ne împiedice să vedem că proveniența resurselor financiare puse la dispoziția sa nu e suficient de clară, ca să ne dea certitudinea necesară că nu suntem înșelați.

Nu poate fi ignorată ca total fantezistă, absurdă afirmația recentă a lui Sergiu Mocanu că Jurnal TV și PPDA ar fi finanțate de Veaceslav Platon (în spatele căruia stau serviciile secrete rusești, scrie presa ucraineană). Cine pune mâna în foc că nu e adevărat? Coordonarea acțiunilor protestatare între Năstase și Usatâi (inclusiv cea din Ziua Independenței), reacția lor similară la arestarea lui Platon ne duce cu gândul la o „înrudire” mai profundă între PPDA și „Partidul Nostru”, decât cea pe care o vedem în spațiul public.

Comportamentul teatral, faptul că strigă cel mai tare, că îl amenință și îl provoacă zilnic la duel pe Plahotniuc nu garantează că în spatele lui Năstase și al mișcării antioligarhice sincere și nobile nu pândesc momentul alți „raideri” sau chiar servicii secrete ale altor state. Există riscul să călcăm pe aceeași greblă. (Să ne amintim cu acest prilej de unii bărboși care se declarau cândva cei mai mari unioniști, ca să aflăm acum că respiră cu plămâni eurasiatici.)

Doamna Maia Sandu este de fapt singurul candidat comun de încredere, „adecvat” și previzibil, dacă selecția se reduce la ea și Andrei Năstase. Această încredere nu se transferă în mod automat către altcineva. Faptul că Jurnal TV o tratează pe lidera PAS ca pe un fel de rudă săracă a lui Năstase demonstrează rolul care i s-a rezervat cu adevărat în „lupta antioligarhică”. Prin urmare, încercarea de o descuraja, de a o îndepărta printr-o campanie de opinii, prin recurs la misoginism, prin manipularea unor „forumuri”, ignorându-se datele sondajelor, era previzibilă și, dacă se va continua în aceeași logică și în același ritm, trebuie să ne așteptăm ca mâine sau poimâine să fie acuzată că a furat miliardul, cum o fac plahotniuciștii.