Misiunea DA și Nicolae Timofti

Semne diacritice

Spiritul protestatar nu a murit, dacă e să judecăm după numărul de oameni veniți duminica trecută în centrul Chișinăului, răspunzând la apelul Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”. Nu a murit, dar nici nu s-a întărit; furios, energic, „expansionist” la început, s-a temperat, s-a transformat pe parcurs într-un fel de ritual cu valențe mai mult simbolice, decât practice, un protest în sine, de dragul „demnității și adevărului”, care nu mai tulbură, nu mai sperie puterea nesimțită.

Liderii DA par să se fi trezit în sfârșit la realitate, ținând discursuri mai puțin triumfaliste, mai puțin patetice, abținându-se să mai lanseze avertismente sterile la adresa oligarhiei. Dar până la coborârea definitivă pe pământ, până la strângerea corturilor din PMAN, mai este, deși rostul aflării lor acolo e greu de înțeles. Faptul că s-au organizat concomitent mitinguri de protest „regionale”, la Orhei, Bălți, Ungheni, Cahul, Soroca, Căușeni sugerează că există un plan nou în desfășurare. Totuși, impresia dominantă e că valul protestatar din acest an a fost ratat.

E greu probabil de recunoscut că s-a greșit tactic, atunci când s-a trecut repede peste revendicările sociale – întoarcerea miliardului și pedepsirea celor vinovați, punându-se accentul pe demisia președintelui Republicii Moldova, dizolvarea parlamentului și alegeri anticipate. A fost o decizie pripită, cu consecințe negative pentru consolidarea mișcării protestatare. Revendicările politice i-au îndepărtat pe o parte din cetățenii îngrijorați de faptul că alegerile anticipate i-ar putea aduce la putere pe oamenii lui Putin. Din acest motiv, nu s-au alăturat Platformei DA intelectualii, oamenii de cultură. Liderii DA au mizat pe o „răfuială” rapidă cu puterea oligarhică, respingând tactica „pas cu pas”, care necesita un efort mai îndelungat. Astfel, șansa schimbării a fost pierdută. Dacă se va ajunge la alegeri anticipate, „meritul” va fi doar al lui Plahotniuc, care nu a rezistat tentației de a-l demite pe premierul Valeriu Streleț, pentru că acesta își „dezlegase mâinile”.

Singura realizare, cu care se mândresc „dadaiștii”, e că CEC a dat undă verde strângerii de semnături pentru organizarea referendumului de schimbare a modului de alegere a președintelui Republicii Moldova. Perspectiva de a avea un „președinte al poporului”, un „tătuc” ales prin vot direct, care să se implice în afacerile statului mai mult decât Nicolae Timofti, i-a însuflețit pe principalii vorbitori la mitingul de ieri. Niciunul dintre ei însă nu și-a amintit că în trecutul nu chiar îndepărtat am avut doi „președinți ai poporului”, Snegur și Lucinschi, și s-ar putea ca viitorul „președinte al poporului” să le semene mai mult lor, decât fraților Năstase sau „verilor” Țopa. Până vor fi adunate semnăturile și va fi stabilită ziua referendumului, a cărui succes nu este garantat precum le pare unora, mai avem de trăit cu iluzia că se face o nouă gaură în cer.

Cu toate acestea, din punctul nostru de vedere, vom putea considera că Platforma DA și-a îndeplinit misiunea, dacă va reuși să producă o formațiune proeuropeană care să prezinte o alternativă viabilă pentru partidele de la guvernare. Procesul de constituire însă durează mai mult decât ne-am fi așteptat, când există riscul ca peste două luni să intrăm din nou în campania electorală. Probabil, construcția de partid întâmpină greutăți neprevăzute de liderii DA, în condițiile inflației de partide în Republica Moldova.

xxx

După ce, vineri, Nicolae Timofti a convocat, pe rând, partidele parlamentare, într-o nouă încercare de a grăbi formarea unei majorități parlamentare și a unui nou guvern, așteptăm noi acțiuni de implicare directă a președintelui Republicii Moldova, în deblocarea negocierilor dintre partidele proeuropene. Fiindcă PLDM rămâne pe vechea poziție, condiționând în mod justificat participarea sa la guvernare prin adoptarea unor angajamente concrete de scoatere a instituțiilor statului din captivitatea oligarhică, ar fi cazul ca dl Timofti să-și asume rolul de mediator, convocându-i pe Streleț, Lupu, Ghimpu și Leancă, pentru a elabora și a semna un document corespunzător (plan de acțiuni) în acest sens.

De ce liderii PD, PL și PPEM ar refuza să-și asume niște acțiuni cu termene concrete de „depolitizare” a instituțiilor de drept, de deoligarhizare a Republicii Moldova? Să o spună franc, în prezența președintelui, a întregii societăți. Ei refuză cu obstinație să se pronunțe asupra condițiilor înaintate de liberal-democrați, îndemnându-i să renunțe la „orice condiții”. Președintele Nicolae Timofti trebuie să renunțe la „neutralitatea” care face jocul PD-ului, el trebuie să joace de partea capturatei și sufocatei Republici Moldova. Aceasta i-au reproșat și unii vorbitori la mitingul de ieri.