Mihai Ghimpu - Dumitru Diacov: de la supărare la supărare

Semne diacritice

Înfuriat de reproșul lui Diacov că a mers „să se plimbe cu schiurile” în loc să se concentreze asupra negocierilor, Mihai Ghimpu a răbufnit și a dat în vileag, la Radio „Europa Liberă”, tot ce crede el despre potențialii săi parteneri de coaliție, despre încercările lor de a guverna pe vechi și de a-l lipsi din nou de „pârghii”. Numai că de data aceasta PL nu va ceda, cum a făcut-o dățile trecute, a avertizat Ghimpu categoric. „Aşa nu mai merge cu noi. Ori schimbarea, ori să se ducă cu comuniştii”.

Dar ce ar însemna „schimbarea” la modul concret? Dacă e să trecem toate declarațiile lui Ghimpu prin sita logicii, propunerile PL pe care, trebuie să înțelegem, nu le acceptă PLDM și PD, sunt două:

1) optimizarea structurii viitorului Guvern, inclusiv lichidarea și comasarea unor ministere și agenții, reforma administrativ-teritorială - „trebuie de dizolvat nişte ministere. Deci, Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, trebuie să terminăm cu monopolul acesta sovietic, trebuie de dat la primării şi celelalte atribuţii care sunt să le dăm la alt minister. La fel şi Ministerul Tineretului şi Sportului. Ce ne trebuie nouă Ministerul Tineretului şi Sportului fără bani? Pentru ce? Ca să râdă tineretul de noi şi să spună: „Aceasta e atitudinea faţă de noi?”. Sau Ministerul Tehnologiilor Informaţiei? Ce ne trebuie nouă minister de felul acesta? Avem o sumedenie de agenţii – Apele Moldovei, Pădurile - la Ministerul Mediului. Turismul – la Ministerul Culturii, că a fost înainte şi a fost corect. Deci, noi având patru ani foarte grei din punct de vedere economic şi social, trebuie să ne gândim cum vrem să guvernăm statul acesta”.

2) partajarea postului de președinte, care să-i revină PL, dacă PLDM și PD optează pentru funcțiile de premier și președinte al Parlamentului: „Domnule, funcția de președinte, de prim-ministru și de spicher se alege de către Parlament. Gata. Dacă tu ai de gând să vii cu trup și suflet, înseamnă că trebuie de la A până la Z, totul inclus în acord. Tot, ca să nu fie probleme ca data trecută, să te trezești pe la spate, pe la Bruxelles cu Zinica (Zinaida Greceanîi – n.n.)”.

Când să răspundă însă cine se opune optimizării cheltuielilor guvernamentale, propuse de liberali, Ghimpu a coborât tonul: nu se știe, nu s-a ajuns la discutarea structurii viitorului Guvern, negociatorii s-au poticnit la găsirea unei „formule” de partajare a funcțiilor. Adică, chiar de la primul pas. „Nu am discutat niciun minister. Noi nu am hotărât încă formula. Dar formula cuprinde și aceste trei funcții în stat. Hai să vorbim deschis: cum adică PL la guvernare, dar fără pârghii? Dar de ce atât de mult vor ei ca Ghimpu să nu dețină funcții? Cui nu-i place Ghimpu să fie într-o funcție de stat?”.

Cu alte cuvinte, cele două puncte se rezumă de fapt la unul singur: formula de partajare a funcțiilor de premier, spicher și șef de stat. Deși a lansat la adresa PLDM și PD acuzații grave, deși i-a făcut cu ou și cu oțet pe liderii acestora, blocajul e în altă parte: în faptul că PL-ului nu îi revine nicio funcție din cele trei funcții de vârf în stat. PLDM și PD având dreptul la primele două opțiuni, alegându-le pe cele de premier și spicher, PL ar putea opta pentru cea de vicepremier, cum se face în Europa, dar Ghimpu preferă „blana ursului din pădure”. El dorește ca în acordul de constituire a alianței să fie scris că funcția de președinte îi aparține PL și că fracțiunile PLDM și PD vor vota, în 2016, „cu trup și suflet”, pentru candidatura propusă de fracțiunea PL.

Presupunând că Filat și Lupu semnează un asemenea acord, PLDM, PD și PL dispunând doar de 55 de voturi din 61 necesare, de unde să se ia șase voturi suplimentare? Astfel, nimerim din nou, ca în 2010, într-un cerc vicios. Liderul PL propunea anterior schimbarea Constituției prin referendum, ca cetățenii să voteze coborârea pragului de alegere a președintelui R. Moldova de la 61 la 51 de voturi. Chiar dacă Filat și Lupu cedează și acceptă un asemenea referendum, sondajele arată că majoritatea cetățenilor (până la 80 la sută, în unele cazuri) se pronunță pentru alegerea președintelui prin vot direct. Ceea ce înseamnă că visul lui Ghimpu de a deveni președinte nu are cum să se realizeze, decât doar dacă va beneficia de susținerea lui Voronin sau Dodon, care să contribuie cu cele șase voturi lipsă.

PL vrea să obțină prin șantaj ceea ce nu a obținut de la alegători prin promisiuni. Dacă doreau ca Ghimpu să devină președinte, alegătorii îi acordau cu șase mandate mai mult. Însă, PLDM și PD nu-i pot oferi ceea ce i-au refuzat alegătorii, oricât i-ar presa liberalii. Chiar dacă ar avea de gând să vină „cu trup și suflet”, „de la A până la Z”, ei nu se pot și nu au dreptul să-și ia un angajament care va provoca inevitabil o nouă criză politică. După criza din 2010-2012, care e rostul călcatului pe aceeași greblă? E cumva liderul PL inadecvat? Nu înțelege el că politica e arta posibilului? Din păcate, se pare că nu înțelege.

„Îmi doresc ca celelalte două partide să conştientizeze situaţia în care ne aflăm, ce avem de făcut. Şi cel mai important este că aceasta poate fi ultima şansă oferită nouă de către cetăţeni, Europa şi Occidentul. Dar, din păcate, vedeţi că totul se reduce la faptul că Ghimpu vrea funcţii. Din punct de vedere, îmi cer scuze de modestie, eu într-adevăr ar trebui să fiu primul care să merit funcţii, fără Ghimpu numai Voronin vă poate fi prieten, şi aceasta temporar. Toată lumea pleacă şi ne blastămă”, a explicat Ghimpu sincer, cu o „șiretenie” dezarmantă, după ce el însuși a „redus totul” tocmai la ceea ce le reproșează partenerilor de negocieri. Nu numai modestia pare să-i lipsească. L-o fi contaminat vreun virus, ca pe Putin înainte de ocuparea Crimeii, încât a pierdut simțul realității?

În asemenea condiții, trebuie să recunoaștem că nu există nicio șansă ca partidele proeuropene să ajungă la un acord, nici în viitoarele șapte zile, nici în viitoarele luni, decât dacă PL se angajează să propună un candidat din afara partidului, un alt „trimis al lui Dumnezeu”, ca Nicolae Timofti. Poate fi același Nicolae Timofti, dacă se vor găsi șase deputați din opoziție care să-l voteze. Cu atât mai mult pare de neînțeles de ce PLDM și PD nu au acceptat negocieri transparente, după cum a propus, acum trei săptămâni, într-un alt moment de supărare, Mihai Ghimpu, supărare provocată de același Dumitru Diacov. Nici după întâlnirea liderilor de marți seară nu s-a manifestat mai multă transparență.

Pe de altă parte, în cadrul unui interviu acordat portalului www.cursdeguvernare.ro, preluat de www.rgnpress.ro, ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, afirmă că discuţiile privind formarea viitorului Executiv de la Chișinău „avansează discret (departe de dezbaterile din spaţiul public), dar palpabil”. „I-am încurajat pe partenerii occidentali, inclusiv pe secretarul de stat Kerry, să aibă încredere în responsabilitatea şi maturitatea elitei politice de la Chişinău, în ajungerea, într-un interval de timp rezonabil, la o formulă care să se bucure de sprijin solid”, a declarat Aurescu și nu ne rămâne decât să ne întrebăm dacă nu cumva Ghimpu și Diacov nu sunt în temă.