Ghimpu - președinte sau alegeri anticipate înainte de alegeri anticipate

Semne diacritice

Pare să fie ceva în neregulă cu noua majoritate parlamentară. La o lună de la „proba de foc” – învestirea Guvernului Filip, deputații care au decis să se „sacrifice” pentru stabilitatea și cursul european al Republicii Moldova nu s-a mai întrunit nici măcar o singură dată. Deși vacanța de iarnă s-a încheiat, și în pofida situației economice și financiare critice, a lipsei bugetului pe anul 2016, a altor probleme presante, vitale cu care se confruntă „țărișoara”, legislatorii noștri nu se grăbesc să se apuce de lucru, convocarea ședințelor plenare ale Parlamentului întârzie, învăluită în tot felul de zvonuri, presupuneri, suspiciuni și acuzații.

În mod normal, noua coaliție de guvernământ ar trebui să se aplece cât mai repede asupra schimbărilor așteptate de București și Bruxelles, pentru deblocarea împrumutului de 150 de milioane de euro, și pentru reluarea proiectelor de asistență financiară acordate Republicii Moldova de către România și UE. Un plan cu indicarea acțiunilor și a termenelor concrete de adoptare a legilor necesare pentru înlocuirea sistemului oligarhic ar fi un prim pas în direcția corectă. Și ultimatumul Forumului Civic nu e de neglijat, răgazul care li s-a dat guvernanților expiră în două săptămâni, iar comportamentul ucrainenilor revoltați care nu menajează deloc autoritățile de la Kiev le-ar putea sugera cetățenilor moldoveni idei similare.

Năluca revoluției antioligarhice se arată pe la geamurile Parlamentului, dar deputații lipsesc. Se crede că e din cauza fricii care a pus stăpânire pe ei după cele trăite în seara zilei de 20 ianuarie. Ei s-ar teme să mai intre în sala de ședințe, fără a avea garanția că vor putea ieși cu bine de acolo. Dar cu cât mai mult amână acest moment, cu atât riscul să fie umiliți și bătuți la ieșire va fi mai mare. Plahotniuc nu poate să nu înțeleagă lucrul acesta, prin urmare motivul adevărat al amânării ședințelor plenare ale Parlamentului este altul.

Mai curând, PD, PL și grupurile de deputați desprinși de PCRM și PLDM nu se pot înțelege cum să împartă „turta” puterii. Noua alianță nu are încă o denumire și acest fapt nu e lipsit de semnificație, cum ar părea la prima vedere. E un indiciu că procesul de formare nu s-a încheiat, că între democrați, liberali și foștii comuniști se dă o luptă crâncenă pentru principalele „pârghii”. Liberal-democrații sunt prea puțini ca să ceară mult, în schimb, foștii comuniști, nerăbdători să revină la „troacă”, ar putea să aibă pretenții mai mari. Ei pot concura cu liberalii, fiindcă dispun de un număr mai mare de deputați, decât ultimii. Ghimpu nu avea cum să știe numele coaliției din care face parte și PL, fiindcă aceasta încă nu există de facto, ci doar de jure, prin angajamentul depus la Curtea Constituțională de a vota Guvernul Filip. Dacă există, unde e acordul de constituire?

Până acum, impresia e că democrații nesățioși iau totul și alianța de guvernământ s-ar putea numi Alianța PD sau Alianța pentru Plahotniuc, dar e greu de crezut că liberalii tac fiindcă le sunt suficiente „pârghiile” pe care le dețin. Dacă Mihai Ghimpu nu a renunțat la visul său de a deveni președinte, și de ce ar renunța? – Plahotniuc are o problemă. Dacă pentru alierea cu foștii comuniști, liderul PL pretinde să ocupe scaunul care va fi eliberat de Nicolae Timofti, atunci nu e de mirare că Alianța „de strânsură” se află în stare de paralizie, căci nu numai transfugii din PCRM, ci și „disidenții” liberal-democrați nu vor accepta cu entuziasm să-l voteze pe Ghimpu președinte. Dacă Parlamentul nu se va întruni în timpul apropiat, alegerile anticipate ar putea avea loc mai repede decât au cerut protestatarii din PMAN.