De ce nu se schimbă cei care doresc schimbarea?

Semne diacritice

Participarea lui Nicolae Timofti la „Marșul Demnității”, organizat ieri în capitala Ucrainei, la împlinirea unui an de la răsturnarea regimului oligarhic, prorus, al lui Victor Ianukovici, îi oferă deputatului liberal Anatol Șalaru ocazia să-și etaleze disprețul pentru președintele R. Moldova și - se putea altfel? - prețuirea, admirația pentru șeful său, liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu.

Lupta politică își are legile ei, luând uneori forme bizare, grotești, rațiunea, simțul măsurii, noblețea rareori își fac loc prin tranșeele aleșilor noștri care mor teatral de grija poporului, și, totuși, ne-am fi așteptat de la dl Șalaru la un pic de bun-simț, de 7 ani de acasă și chiar un pic de perspicacitate.

Nu punem la îndoială dreptul său de a spune ce crede despre Timofti, avem și noi a-i reproșa președintelui câte ceva (cum ar fi, de exemplu, pasivitatea cu care a urmărit „negocierile” partidelor proeuropene și procesul de formare a Guvernului). Ne întrebăm, însă, de ce a ales stimatul deputat liberal să se răzbune, să-și exteriorizeze frustrările tocmai în acest moment total nepotrivit, din punctul nostru de vedere, când președintele s-a alăturat mai multor șefi de stat, care au mers la Kiev să comemoreze victimele măcelului de pe Piața Independenței și să manifeste solidaritate cu poporul ucrainean în fața agresiunii și expansiunii rusești?

Și, da, gestul președintelui nostru, care ne reprezintă în mod legitim, este un act de demnitate al poporului Republicii Moldova, de sfidare a Rusiei. Mai ales că au existat și niște riscuri, după cum s-a văzut la Harkov, unde au murit și au fost răniți mai mulți oameni, în urma unui atac terorist. Să profiți de acest moment pentru a arunca murdărie în urma lui Timofti înseamnă să pătezi sensul demersului simbolic pe care l-a întreprins, să te alături simpatizanților lui Putin. Doar n-o fi fiind dl Șalaru un „idiot util” sau o unealtă secretă a cuiva?

Nu știm ce dovezi are deputatul liberal că Timofti ar reprezenta interesele oligarhice, ar fi fost bine să nu opereze doar cu acuzații, să pună pe masă și niște probe, niște argumente, ca atacul să aibă măcar o explicație. Sperăm să fie de acord că actualul președinte ne reprezintă atunci când spune lucrurilor pe nume, când nu ezită să pronunțe adevărul, când cere retragerea trupelor ruse de pe teritoriul nostru și cel ucrainean, când ridică la un alt nivel relațiile cu România. Și asta nu poate să placă românofobilor și nostalgicilor.

Și, fiindcă formulează pretenții, arată cu degetul spre paiul din ochiul președintelui, ar fi logic ca dl Șalaru să vadă și bârna din propriul ochi. Făcând un rechizitoriu politicienilor și înalților funcționari de la noi, rechizitoriu cu care suntem de acord, era cazul să vorbească și despre propriile eșecuri. Să-și amintească, de exemplu, despre trenurile modernizate pe bani mulți care stau în depouri. Să-i întrebe pe șoferi ce cred ei, de exemplu, despre drumul Chișinău-Sărăteni, care a rezistat doar o singură iarnă după reabilitare. Altfel, cum să credem în sinceritatea și principialitatea ex-ministrului Transporturilor?

În rest, da, e nevoie de o schimbare, am mai auzit această lozincă. Numai că ar fi timpul să se înțeleagă că schimbarea nu vine, dacă nu se schimbă și cei care doresc schimbarea...