De ce a pus Moscova toate ouăle în coșul Irinei Vlah?

Semne diacritice

Am urmărit cu o oarecare neliniște alegerile guvernatorului, numit bașcan, din Autonomia Găgăuză. Primul motiv de alarmă e, desigur, contextual, legat de războiul nedeclarat, „hibrid”, „non-linear”, pe care îl desfășoară Rusia împotriva Ucrainei și care poate fi „reprodus”, în orice moment, în Republica Moldova.

Mai cu seamă că Rusia a făcut deja primul pas – referendumul găgăuz organizat în februarie 2014, care a fost, după cum a declarat bașcanul Mihail Formuzal, un proiect-pilot, un exercițiu precedent celui din Crimeea. Chiar săptămâna trecută Serghei Lavrov a făcut din deget spre Chișinău, avertizându-l că trebuie să-și construiască relațiile cu Uniunea Europeană în armonie cu dorința pronunțată a găgăuzilor (pentru schimbarea cursului geopolitic al Republicii Moldova).

Trezește suspiciuni și implicarea deschisă, sfidătoare, obraznică a Moscovei în aceste alegeri, sprijinul pe care l-a acordat unui singur candidat, încălcând bunul-simț, în pofida oricărei noțiuni de corectitudine și respect pentru ceilalți candidați care, de altfel, manifestau nu mai puțin atașament pentru Rusia. Unul dintre ei s-a văzut nevoit să ceară suspendarea unui post de televiziune rusesc, care a favorizat-o pe candidata preferată de Moscova chiar în ziua alegerilor. Autorii Codului electoral nu au putut anticipa un asemenea comportament cinic, răuvoitor, abuziv, o asemenea imixtiune fără precedent în afacerile interne ale Republicii Moldova.

Autoritatea statului nostru, bruma de suveranitate au fost călcate în picioare și au avut de suferit în ochii cetățenilor Republicii Moldova, fie proruși, fie proeuropeni. Ne convingem iarăși că regulile scrise și nescrise ale dreptului internațional nu ne pot oferi protecție împotriva revanșismului, a neoimperialismului rusesc. E adevărat că acesta și-a găsit și un reprezentant pe potrivă în persoana liderului socialist Igor Dodon, care a făcut ieri campanie electorală într-o biserică dintr-un sat găgăuz.

Întrebarea care pare să nu aibă răspuns e de ce Moscova mizează pe o singură persoană, pe o singură formațiune, chiar cu riscul de a-i supăra pe ceilalți lideri, antieuropeni cu stagiu? Această tactică a fost observată în alegerile parlamentare, când i-a umilit pur și simplu pe concurenții lui Dodon, care căutau favoruri din partea Rusiei, în schimbul jurămintelor de credință certificate prin acțiuni de sprijin față de Putin și proiectul său de refacere a URSS.

De ce pune Moscova ouăle sale într-un singur coș sau, mai precis, în buzunarul lui Dodon? Oricât de loial și de fidel ar fi el, de ce îi descurajează pe ceilalți pretendenți la „inima” ei? Speră să-i înregimenteze pe toți sub steagul unui singur partid? Aceasta oferă niște avantaje în cazul unor acțiuni de masă, a unor diversiuni, dar omoară competiția, pluralismul și chiar spiritul dreptății elementare.

În aparență, Rusia-Goliat, înarmat până-n dinți și care nici măcar nu a jucat după reguli, a ieșit de data aceasta învingător în confruntarea cu David-statul Republica Moldova, care, de fapt, nici nu s-a prezentat pe câmpul de bătaie al Autonomiei Găgăuze. A fost absent, a pierdut prin lipsa sa. Și nu ne referim la strategia de (ne)comunicare, la pasivitatea mediatică, la tactica de (ne)apărare a propriilor interese, lăsând mână liberă escrocilor și aventurierilor politici. Ne referim în primul rând la acțiunile de auto-discreditare a guvernării proeuropene, la amânarea „șmecheră” a reformelor, la abuzul nesfârșit de încredere din partea politicienilor de la Chișinău, la corupția și fărădelegea care stau țanțoșe la masa puterii și a căror „ispravă” din cele mai recente la Banca de Economii a dezgustat și revoltat toată lumea, umplând paharul răbdării.

Nu Moscova a câștigat alegerile în Autonomia Găgăuză, ci Chișinăul le-a pierdut lamentabil. Nu Putin a fost tare, ci Timofti și Gaburici - nepregătiți de luptă. Acum rămâne să sperăm că Irina Vlah este o persoană rezonabilă, în pofida faptului că s-a legat cu iraționalul și trădătorul Dodon, că ea și găgăuzii în general au învățat lecția Ucrainei, că au tras concluzii din evenimentele din Donbas și nu se vor lăsa atrași în jocurile periculoase ale Moscovei. Și, firește, sperăm că și liderii de la Chișinău au învățat câte ceva din înfrângerea găgăuză.