Circ fără pâine și Republica Moldova nu este Moldova

Semne diacritice

De pe timpul lui Juvenal, poet satiric latin, se știa că cea mai eficientă cale de a câștiga sau a menține puterea politică e să-i dai poporului pâine (de dorit, pe gratis) și circ cât mai spectaculos. De atunci s-au schimbat multe, dar pâinea și circul nu-și pierd efectele narcotice, euforice asupra majorității oamenilor.

De Ziau Independenței, din lipsă de bani, guvernarea le-a oferit cetățenilor Republicii Moldova doar circ. Un circ de proporții, costisitor, un pic mirosind a naftalină resesemistă, amintind, după cum s-a exprimat un prieten, de spectacolul grandios organizat cu ocazia sosirii lui Brejnev la Chișinău, ca să placă talibanilor, mai vechi și mai noi, ai „statalității”, dar fără vreo fărâmă de pâine pentru mulțime, fără a le compensa măcar devalorizarea leului, ca să nu mai vorbim despre miliardele care li s-au scos în mod nerușinat din buzunare, cu complicitatea funcționarilor statului sărbătorit în ziua de 27 august. Fără ca măcar „noua” putere democrată și liberală să-și facă mea culpa, tratându-și concetățenii ca pe niște imbecili.

În consecință, PMAN a fost aproape pustie, marea majoritate a locuitorilor capitalei au ignorat programele festive, pregătite de autorități, preferând să-și caute de treabă sau să se distreze pe cont propriu. Discursurile înflăcărate ale președintelui, spicherului și premierului, exclamațiile și apelurile patetice ale prezentatorilor, care au tot declinat cuvântul „țară”, cântecele lirico-patriotice și dansurile energice, elaborate, care s-au perindat pe scenă, n-au schimbat starea de spirit generală, marcată de apatie, neîncredere, în cel mai bun caz.

Nu prezența exagerată a poliției i-a decurajat pe chișinăueni să vină să serbeze în centrul Chișinăului, ci dezgustul, lehamitea. Și nu atât pentru că s-a furat un miliard de dolari din rezervele BNM, cât pentru că acțiunile de căutare a banilor furați par a fi praf în ochi, pentru că de prinderea hoților se ocupă tocmai procurorii complici la furtul miliardului. Statul Republica Moldova nu-și îndeplinește funcțiile, fiind paralizat în continuare, aproape mort, și tămâierile, chemările patriotice nu-l pot ajuta cu nimic, nu-l pot însănătoși.

Pe de altă parte, „coordonatorul executiv” se poate consola cu faptul că doar „câteva sute” (Associated Press) de oameni au venit în PMAN să strige „Nu mă tem!”, să arunce cu ouă în parada militară. Au fost prea puțini. Frica față de proteste s-a dovedit a fi excesivă, Plahotniuc s-a întrecut pe sine însuși în măsurile de protecție. Cetățenii nu s-au lăsat provocați de Usatâi și Năstase, exact așa cum i-au ignorat și pe reprezentanții noii-vechi guvernări. Este un semnal care trebuie să le dea de gândit și liderilor PN și PDA. Este curios și grăitor faptul că Dodon a făcut figură aparte, nu și-a invitat simpatizanții la protest în ziua de 27 august. Oricare ar fi motivul liderului socialist, Plahotniuc ar trebui să-i fie recunoscător.

Mai rămâne să remarcăm și declarația Ambasadorului SUA, James Pettit, care a consolidat puternic senzația că „statalismul” republicomoldovenesc o ia pe pârtia RSSM-istă și se legitimează ruptura Țării Moldovei pe linia râului Prut, în 1812, apoi - a României în 1940 și 1944, el spunând că „Moldova nu este România”. Or tocmai Moldova, împreună cu Valahia, este fondatoarea României. Deși numește Republica Moldova „Moldova”, sensul adevărat al declarației Ambasadorului american e că Republica Moldova nu este Moldova, că Prutul, din punctul său de vedere, trebuie să rămână pe veci o frontieră politică, așa cum a trasat-o Rusia.

Ceea ce îi scapă Excelenței sale e că Republica Moldova, numită de el Moldova, nu avea să existe decât în componența Rusiei, dacă acum 25 de ani, moldovenii din RSSM, care se considerau parte a poporului român, nu începeau lupta pentru eliminarea sârmei ghimpate de pe Prut. Cei din tabăra „stataliștilor” de azi, cărora li se alătură în mod simbolic dl Pettit, se împotriveau nu numai independenței și limbii române, ei luptau pentru menținerea regimului totalitar în URSS. Azi „stataliștii”, dacă nu sunt emisarii deschiși sau camuflați ai lui Putin, care își dorește cu orice preț, refacerea „lumii ruse”, răspund unor reflexe provinciale, regionaliste condiționate și de deceniile în care sârma ghimpată de Prut le-a fost inoculată în conștiința lor. Sigur, cursul istoriei nu e simplu de modificat, decât doar prin forță, prin violență, ceea ce nu este cazul unioniștilor. Nu se pune problema unirii cu orice preț, ci a libertății de a crede că e posibilă prin restabilirea adevărului și a relațiilor firești, naturale între Republica Moldova și România.