Băsescu, un președinte-strateg

Semne diacritice

Traian Băsescu a plecat de la Cotroceni victorios. Nu a cedat, nu s-a dat bătut, ca Emil Constantinescu, a luptat cu înverșunare împotriva „sistemului”, moștenit de la Ion Iliescu, și a învins. Nu fără pierderi, e adevărat, pierderi morale destul de mari, nu fără „răni”, răni de imagine adânci, grave, însă a rămas „viu”, triumfător, sfidându-și adversarii, răspunzând cu indulgență unor jurnaliști trimiși să-l umilească în ultima sa zi de aflare în postul de președinte al României. Poate doar faptul că a devenit mai sentimental, că i se umezesc mai des ochii, îi trădează epuizarea, oboseala și dezamăgirile acumulate pe parcursul a zece ani.

Orice s-ar spune, Băsescu face parte din categoria rară a politicienilor cu viziune, care gândesc și acționează strategic. Nu toată lumea va fi de acord că e și meritul său, dar faptul că România de azi diferă de cea din 2004 nu poate fi negat. Și diferența e de esență, de trăsături care reflectă schimbări importante, vitale, pentru care s-a bătut energic, perseverent, ajungând la Cotroceni. România e mult mai „curată” azi decât ieri, cu o justiție care nu se mai supune politicienilor și își face treaba indiferent de cine deține puterea în celelalte structuri ale statului. Este fără îndoială un rezultat remarcabil, o realizare de necontestat și, chiar dacă nu s-ar fi întâmplat nimic altceva în această perioadă, Băsescu și-a câștigat, din punctul nostru de vedere, un loc în istorie. Rămâne de văzut care va fi verdictul ei.

Băsescu a anticipat nu numai criza datoriilor publice, pentru care „anticipație” a plătit cu popularitatea sa, dar și pericolul estic, din partea Rusiei „ridicate din genunchi”, revanșarde. Prin parteneriatul accentuat cu SUA, „axa Washington-Londra-București”, în cadrul NATO, România e mai bine apărată azi decât era până la Băsescu, perspectivele ei energetice sunt mult mai clare și mai sigure.

Deși economia românească nu e într-o stare ideală, aceasta a progresat în mod evident, o demonstrează chiar cifrele cu care a operat Băsescu în ultima sa conferință de presă: Produsul Intern Brut a crescut în zece ani de la 61de miliarde de euro la 152 de miliarde de euro, exportul – de la 11,6 miliarde de euro la 50 de miliarde, salariul mediu brut – de la 786 de lei la 2 358 de lei, pensia medie de la 250 de lei – la 847 de lei. Inflația era de 9,3% în 2004, iar cea din noiembrie 2014 a fost de 1,5% (sursa: Radio „Europa Liberă”), România fiind pregătită din acest punct de vedere să facă față condițiilor din zona euro.

Băsescu a „legalizat” relația „specială” a României cu Republica Moldova, transformând-o într-un „proiect de suflet”, afirmând principiul „două state, un singur popor”, redându-ne, nu numai în vorbe, dreptul de redobândire a cetățeniei române, provocând astfel scrâșnet de dinți la Moscova, enervând și Berlinul, care avusese, un timp, iluzia că poate contribui la pacificarea și civilizarea Rusiei, că o poate determina să-și retragă trupele de pe Nistru, în schimbul modernizării și edificării unui nou sistem de securitate în Europa. De la politica „podurilor de flori” s-a trecut la politica podurilor de piatră, de energie, comerț etc., România devenind primul partener economic al Republicii Moldova. Conducta Iași-Ungheni, care pune bazele desființării monopolului „Gazprom”-ului în Republica Moldova, este la fel un proiect legat de atașamentul „sufletesc” al lui Băsescu față de ideea Unirii sau integrării noastre europene.

Chiar dacă supărați pentru că, în 2010, le-a tăiat din pensii și salarii, pentru că a fost excesiv de conflictual, românii apreciază că, dintre cei trei președinți de după 1989, Traian Băsescu a „făcut cele mai bune lucruri pentru țară”, conform datelor unui sondaj recent, efectuat de Inscop. Deși nu au votat în alegerile prezidențiale candidatul recomandat de Traian Băsescu, românii au demonstrat astfel că îi apreciază ideile și viziunea sa asupra dezvoltării României, că își doresc continuitatea pe care a promis-o Iohannis.