Băsescu, Nuland și securitatea Republicii Moldova

Semne diacritice

Mutări noi pe tabla de șah a geopoliticii regionale: Putin îi propune lui Obama să discute despre Ucraina și Republica Moldova, după ce Rusia a suferit o înfrângere diplomatică grea, pomenindu-se în izolare la ONU.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat cu o majoritate covârșitoare, 100 contra 11, rezoluția în sprijinul suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Referendumul din Crimeea, organizat de Moscova a fost declarat ilegal, fără consecințe juridice pentru statutul peninsulei. Statelor li se recomandă, de fapt, să nu recunoască ocuparea Crimeii de către Rusia. Deși nu este obligatorie, rezoluția în cauză este o lovitură simțitoare pentru egoul lui Putin. Pretențiile de forță morală ale Rusiei s-au năruit ca un castel de nisip. 58 de state s-au abținut, printre care China și India, iar 24 nu au participat la vot, inclusiv Kîrgîzstan și Tadjikistan, asupra cărora Moscova ar fi pus presiuni să voteze împotriva rezoluției. Kazahstan, deși face parte din Uniunea Vamală, a preferat să se abțină, decât să fie alături de Rusia. S-au mai abținut, dintre statele CSI, Uzbekistan, au votat în favoarea rezoluției Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjan și, firește, Ucraina. Rusia a fost susținută de Belarus, Armenia, Coreea de Nord, Siria, Sudan, Cuba...

Spre comparație: o rezoluție similară privind integritatea teritorială a Georgiei, după ocuparea Abhaziei și a Osetiei de Sud, a întrunit, în 2009, adeziunea a 46 de state, împotrivă s-au pronunțat 19, iar 78 s-au abținut.

Întâmplător sau nu, a doua zi, după adoptarea rezoluției privind nerecunoașterea anexării Crimeii, Putin l-a sunat pe Obama ca să-i spună cum vede el stabilizarea situației din Ucraina. El s-a referit și la Transnistria, deplângând înrăutățirea nivelului de viață a transnistrenilor, în urma „blocadei economice” la care ar fi supusă aceasta, declarându-se dispus să negocieze, în formatul 5 plus 2, o rezolvare „cuprinzătoare și definitivă” a conflictului transnistrean, fără să repete obișnuita formulă a respectării suveranității și integrității teritoriale a R. Moldova.

Despre „blocada economică” a vorbit în aceeași zi, pentru presa rusă, și Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, negând că Rusia ar intenționa să anexeze Transnistria, acuzând Occidentul că sperie lumea în mod intenționat, vorbind despre un posibil atac rus asupra Republicii Moldova. Occidentul „tensionează atmosfera în jurul Transnistriei”, „încercând să creeze prin acțiunile sale practice o situație insuportabilă, încălcând, repet, angajamentele care le oferă transnistrenilor anumite libertăți pe planul circulației, al tranzitului, activității economice externe”, a declarat șeful diplomației ruse.

Lavrov nu era la curent, probabil, că ceva mai înainte, la 23 martie, Tiraspolul anunțase că volumul exporturilor transnistrene a crescut cu 50 la sută în primele două luni ale anului, iar volumul importurilor – cu 4%. Volumul comerțului exterior pentru ianuarie-februarie 2014 a sporit cu 14 la sută. Despre ce fel de blocadă e vorba? De fapt, în felul acesta Moscova își trădează, în sfârșit, nemulțumirea față de acordul moldo-ucrainean din 2006, conform căruia exporturile transnistrene care tranzitează Ucraina nu se pot efectua fără aplicarea ștampilei vamale a Chișinăului. Chiar dacă, în 1997, Petru Lucinschi a semnat un document cu Tiraspolul, prin care îi acordă dreptul la activitate economică externă, aceasta s-a făcut în schimbul participării transnistrenilor la construcția unui „stat comun”. Domnul Lavrov face trimitere la acest document, dar numai în prima parte, ignorând-o pe cea cu angajamentul Tiraspolului. Povestea cu „blocada” este repetată de el ca un refren, ori de câte ori vine vorba despre problema transnistreană. „Chișinăul și noii lideri ucraineni au organizat, de facto, o blocadă. Iar toți partenerii noștri europeni trec sub tăcere situația creată. Mai mult, UE și, după câte înțeleg, SUA încurajează această politică”, a declarat Lavrov, în aceeași zi, pentru o altă televiziune rusă. Astfel, Moscova dă start unei campanii propagandistice anti-moldovenești după modelul celei anti-ucrainene, stimulând în același timp separatismul găgăuz. De aceea, nu e de mirare că întâlnirea de sâmbătă dintre John Kerry și Serghei Lavrov, convenită de Obama și Putin, nu s-a soldat cu vreun rezultat.

În acest moment primejdios, „stresant” pentru Republica Moldova, când „probabilitatea unui atac asupra Ucrainei a atins un nivel critic”, adjunctul secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland, vine la Chișinău cu un ajutor financiar de 10 milioane de dolari, pentru consolidarea securității hotarelor de est ale R. Moldova. Se vede că SUA au îndoieli în sinceritatea jurămintelor Moscovei că nu-și va trimite „forțele de autoapărare” peste Nistru. Paza bună trece primejdia rea. Trebuie să recunoaștem că autoritățile de la Chișinău au neglijat aspectul militar al consolidării independenței R. Moldova. Pentru unii lideri politici moldoveni armata era o structură inutilă, a cincea roată la căruță.

De altfel, și Traian Băsescu a vorbit, joi, despre necesitatea ridicării capacității de reacție a Armatei Române, în contextul „impredictibilității Rusiei”. „Orice om politic şi strateg militar trebuie să-şi pună întrebarea: cine urmează? Că o fi Transnistria, că o fi Transnistria şi Republica Moldova, că urmează regiunea de sud a Ucrainei, de la Crimeea către Odesa până la gurile Dunării, sunt întrebări pe care oricine poate să şi le pună, în lipsa unor declarații ferme ale Federaţiei Ruse”, a subliniat președintele României, citat de „Evenimentul Zilei”.

Securitatea, a sugerat Nuland, nu se rezumă doar la probleme de „musculatură” militară sau de anticipare a mișcării trupelor ruse. Contează și starea de spirit în interiorul „cetății”. Iar aceasta depinde de comportamentul autorităților. „Corupția omoară democrația!”, a avertizat trimisul american, indicând astfel încă o breșă în zidul de apărare a R. Moldova, care o face vulnerabilă în fața pericolului rusesc.

Și ca tabloul sfârșitului de săptămână să fie deplin, trebuie să menționăm inițiativa comuniștilor de a da jos Guvernul Leancă. Tocmai asta ne lipsea acum: instabilitatea politică și grija formării unui nou Guvern, spre satisfacția lui Rogozin. La ultima plenară a CC, menționând că PCRM este perceput în societate ca „mâna Moscovei”, Voronin a propus ca partidul să-și asume în mod deschis acest rol. „În astfel de condiţii, este mai bine să fii în realitate, decât să fii doar perceput”, a proclamat el.