Alegerile letone pe înţelesul moldovenilor

Semne diacritice

Letonienii au luat agresiunea rusă în serios şi, chiar dacă şi-au dorit o schimbare, s-au văzut nevoiţi să o amâne pentru vremuri mai sigure. „Oamenii au dorit schimbarea, dar au început să se teamă în contextul Ucrainei şi Rusiei”, a declarat sociologul Arnis Kaktins, citat de AFP. Rezultatele alegerilor de sâmbătă, 4 octombrie, sunt favorabile partidelor din fosta coaliţie de guvernământ.

Nici Letonia nu duce lipsă de „oligarhi” şi „partide oligarhice”, alegătorii fiind nevoiţi să alegă răul cel mai mic, participarea la vot menţinându-se cam la nivelul alegerilor parlamentare precedente. „Eu am votat pentru partidul „Unitate”, în baza faptului că ei sunt cei mai buni printre opţiunile rele”, a declarat Maris Skrastins, un tânăr de 25 de ani, din Riga, pentru AFP. „Cred că sunt mai buni în domeniul economiei decât alţii”, a precizat el.

Partidul prorusec „Armonia”, aflat în parteneriat cu partidul lui Putin, „Edinaia Rossia”, e pe primul loc cu 23,26% , dar a pierdut o bună parte a electoratului, comparativ cu alegerile din 2011, când obţinuse 28,36%. În timp ce fostele partide de guvernământ şi-au adăugat, în total, 14 mandate în Parlamentul cu 100 de deputaţi, „Armonia” va avea cu șapte mandate mai puţin. Moscova însă afişează o mină triumfătoare, spunând că rezultatele alegerilor reprezintă „o victorie convingătoare a întregii „lumi ruse”. „Victoria în alegerile parlamentare din Letonia a unui partid care apără activ interesele populaţiei de limba rusă este un succes pentru toţi cei cărora le sunt aproape idealurile „Lumii ruse”, a declarat preşedintele comisiei Dumei de Stat pentru afacerile CSI, a integrării eurasiatice şi a relaţiilor cu conaţionalii, Leonid Sluţki.

Un alt partid care reprezintă interesele ruşilor din Letonia – „Uniunea Rusă” - nu a reuşit, ca şi data trecută, să acceadă în Parlament, obţinând doar 1,59%, pragul de trecere fiind de 5%. Amintim că în Letonia, cu o populaţie de circa 2 milioane de oameni, majoritatea letonă constituie 62,1%, minoritatea rusă - 26,9%, cea belarusă - 3,3% şi ucraineană – 2,2%.

Este interesantă experienţa Letoniei în ce priveşte cooperarea interpartinică în perioada electorală. În aceste alegeri, partidele au preferat să încheie „pacte electorale” în loc de alianţe sau blocuri electorale cum se obişnuieşte prin părţile noastre. În alegerile parlamentare din 4 octombrie, un partid al coaliţiei de guvernământ, „Unitatea”, al cărui lider, Laimdota Straujuma, a deţinut funcţia de prim-ministru, a avut încheiat un pact electoral cu Partidul Reformelor, conform căruia reprezentanţii proeminenţi ai PR au candidat pe lista „Unităţii”. Graţie acestui pact, „Unitatea” a reuşit să obţină al doilea scor electoral şi, după toate probabilităţile, preşedintele partidului, Laimdota Straujume, va forma din nou Guvernul.

Conform unui alt pact electoral dintre un partid minor - Partidul Social Democrat Muncitoresc - şi o formaţiune nouă - Partidul Asociaţia Regiunilor - primul mergând în alegeri pe lista celui de-al doilea, le-a permis ambelor partide să intre în Parlament.

Un pact electoral are avantajul că e mai simplu de conceput şi cere mai puţin efort în realizare. Liderii noştri politici însă preferă să formeze blocuri electorale, pentru a proteja, cred ei, „identitatea” propriilor partide, ca nu cumva acestea să fie umbrite de altele şi pentru că sunt atinşi de o formă locală de megalomanie, părându-le umilitor să candideze pe lista unui alt partid.

Să calce mereu pe aceeaşi greblă, să rămână mereu în afara Parlamentului, la marginea scenei politice, li se pare mai onorabil. Ne-a mirat să auzim că, din considerente de „demnitate” şi protejare a identităţii partidului, PLR a respins propunerea vicepreşedintelui său, Ana Guţu, de a încheia un pact electoral cu PLDM. Este o decizie cvasisinucigaşă, dar şi periculoasă pentru parcursul european în contextul actual. Având meritul de a fi salvat guvernarea proeuropeană în 2013, PLR riscă să devină unul din groparii ei în 2014, când va conta fiecare vot. Nereuşind încă să-şi rezolve toate problemele constitutive, organizaţionale, fiind în căutare de un lider mai „vizibil”, nu ar fi mai raţional ca PLR să nu se grăbească să intre în alegeri de sine stătător? E adevărat, există o problemă de identitate, PLR încă nu şi-a ocupat un loc sigur pe scena politică şi în conştiinţa alegătorilor, dar acest proces e de durată şi e mult mai eficient atunci când îl desfăşori în calitate de partid parlamentar, decât în afara Parlamentului. Din păcate, dl Ion Hadârcă, un politician cu picioarele pe pământ, neafectat de liderism, pare să se fi lăsat influenţat de nişte argumente egoiste sau derivate din nişte interese personale.

Teama letonienilor de ruşi se manifestă nu doar în rezultatele alegerilor, ci şi în sporirea drastică a bugetului pentru apărare. Mobilizarea lor în faţa primejdiei ruse este totală. La noi, dimpotrivă, în loc de mobilizare se aud strigăte isterice de demobilizare, de neparticipare la alegeri sau de anulare a buletinelor (ceea ce e totuna), în aşteptarea unor altor vremuri, când vor apărea, nu se ştie de unde, politicieni mai buni. Strigă cei care ne asurzesc bătându-se mereu cu pumnii în piepturile lor de aramă, care le reproşează guvernanţilor că nu sunt suficient de proeuropeni, că mimează integrarea europeană (şi e aici o doză de adevăr). Dar neparticiparea la vot sau anularea buletinelor le-ar netezi drumul la guvernare partidelor care promit anularea Acordului de Asociere cu UE. Ce e cu aceşti jurnalişti isterici? Sunt inconştienţi sau trădători? Despre aceasta vom scrie în numărul viitor al Ziarului NAŢIONAL.