A doua despărțire a lui Voronin de Putin

Semne diacritice

Săptămâna trecută a fost dată publicității scrisoarea lui Marc Tkaciuk adresată Comitetului Politic Executiv al PCRM, în care își motivează decizia sa de a depune mandatul de deputat. Îndepărtat rapid, împreună cu adepții săi, Iurie Muntean și Grigore Petrenco, din conducerea partidului, fostul „ideolog” al comuniștilor pare astăzi un cadavru politic și nu mai prezintă interes pentru presă, dar mesajul său merită, totuși, citit și descifrat, pentru a înțelege ce se întâmplă în PCRM.

În treacăt fie spus, e și vina presei în faptul că Tkaciuk a pierdut simțul realității, că și-a supraapreciat rolul în partid, crezându-se mai puternic decât Voronin. „Eminența cenușie” a PCRM a ajuns să ia drept adevăr mitul creat de jurnaliști despre persoana sa și a plătit pentru aceasta, reacționând inadecvat, imprudent la „virajul” ideologic al liderului PCRM, când acesta s-a dezis public de Uniunea Eurasiatică a lui Putin.

Tkaciuk confirmă în scrisoarea sa ceea ce se presupunea de mult: că partidele noastre de stânga nu își pot concepe existența fără susținerea Moscovei, fără ca ea să le aprobe obiectivele și strategiile electorale. „Pe 31 mai urma să aibă loc plenara Biroului Executiv al PCRM pentru a fi aprobată Strategia electorală. Acel document al voluminoasei „Strategii”, care a fost prezentat de mine la Biroul Executiv, se bazează în mare parte pe susţinerea PCRM din partea Federaţiei Ruse. Acest sprijin astăzi nu există”, scrie Marc Tkaciuk (citat de deschide.md), reproșându-i lui Voronin lipsa unui dialog cu Moscova, pentru a afla condițiile acesteia. „Acest sprijin nu există pentru că noi, practic, ne-am dezis de orice dialog cu Rusia şi am încetat să mai discutăm despre condiţiile pe care le are această ţară în schimbul susţinerii Partidului nostru”, precizează autorul scrisorii.

E grăitor faptul că Tkaciuk nu explică de ce nu e posibilă o strategie electorală pornind de la interesele R. Moldova, fără aprobarea Moscovei, considerând de la sine înțeles acest lucru. El insistă asupra coordonării acțiunilor PCRM cu Rusia, deși este conștient de faptul că ea va pune condiții deloc ușor de realizat, care le vor crea comuniștilor moldoveni „mai multe dezavantaje de natură morală şi politică”, dar speră că „aceste condiţii nu sunt definitive şi ar putea fi negociate”. Din punctul său de vedere, Voronin ignora Moscova, adoptând „poziţia struţului”, iar declarațiile sale privitor la Uniunea Eurasiatică erau „improvizații” care ignorau „deciziile colective din partid”, vădind un comportament „ușuratic și sinucigaș”. Ignorarea Moscovei „este o înfrângere planificată”, avertizează Tkaciuk.

Astfel, iese la iveală că tot zbuciumul, toate încercările comuniștilor de a împiedica alegerea președintelui, de a clătina cât mai tare „barca” Republicii Moldova au urmărit scopul de a plăcea Moscovei, pe care nu e simplu să o îmbunezi. Fizionomia ei impenetrabilă explică nesiguranța, incoerența, caracterul ezitant al ofensivei, al „revoluției” comuniste. Elanul comuniștilor era dependent de reacția Rusiei, care nu se grăbea să-i zâmbească lui Voronin.

„Schimbarea la față” a liderului PCRM s-a produs în contextul ocupării Crimeii și războiului ruso-ucrainean din estul Ucrainei, al sancțiunilor SUA și UE aplicate unor persoane din anturajul lui Putin. Probabil, el a conștientizat, în sfârșit, pericolul apropierii de Rusia. Nu sunt excluse și motive personale. Însă, oricare ar fi acestea, gestul său de despărțire de Putin este benefic pentru Republica Moldova. Nu întâmplător a început să fie atacat de „gastarbaiterii” Moscovei. Ceea ce va pierde, dacă va pierde, PCRM pe plan electoral, va câștiga R. Moldova pe planul consolidării independenței sale.

Faptul că PCRM nu a votat împotriva ratificării Acordului de Asociere cu UE poate fi un prim-pas spre atât de mult râvnitul „consens național”. Da, fracțiunea comunistă, cu excepția unui singur deputat, a părăsit demonstrativ sala, dar demersul respectiv poate fi interpretat mai curând ca o „abținere” de la vot, decât ca un vot „contra” Acordului. Voronin a și confirmat că respinge nu Acordul în sine, ci condițiile, substanța acestuia și „graba” cu care este adoptat. Obiecțiile sale sunt demagogice, false, lipsite de concretețe, dând impresia căutării unor pete pe soare, din dorința ca Bruxellesul să aștepte cu semnarea până PCRM va reveni la putere.

Problema sa e că UE nu moare de dorul comuniștilor. Însă, aceasta e o altă temă de discuție.