Despre Ion Sturza, scorpioni și broaște țestoase

Semne diacritice

Am auzit ieri o persoană, un intelectual, spunând că nu va merge la vot în alegerile parlamentare viitoare. Nu va merge fiindcă nu mai are încredere în nimeni, toți actualii lideri, toate partidele l-au dezamăgit cumplit. Și dacă vor reveni comuniștii la putere? – a fost întrebat? Nu vor reveni comuniștii! – răspunse tăios. De unde știi? Nu poți fi sigur!

Evident, nu are de unde ști și nu are cum să fie sigur, dar, ca mulți dintre noi, este dezamăgit, se consideră înșelat în mod cinic, emoțiile îl copleșesc. Nu e singurul, sondajele arată că circa 30 la sută dintre alegătorii moldoveni nu au de gând să se prezinte la vot. Dacă nu vor fi convinși să se răzgândească, continuitatea cursului european al RM e în pericol.

Apatia, abandonul, deziluzia pare să fi pus stăpânire și pe persoane pe care e greu să le imaginezi plutind cu capul în nori, descoperind abia acum fața politicienilor noștri. Întrebat de Vasile Botnaru de la Radio „Europa Liberă”, dacă nu are de gând să reintre în politică, ex-premierul Ion Sturza a dat un răspuns șocant prin banalitatea sa: „Analizând tot spectrul politic din Republica Moldova, este foarte greu să găsești astăzi puncte de sprijin pe care ai putea să construiești ceva pozitiv. Așa s-a întâmplat că, în ultimii 10 ani, majoritatea reprezentanților elitelor de orice gen din Moldova au fost, mai mult sau mai puțin, implicate, în tot felul de, să spunem așa, scheme, grupări, complicități, s-au compromis, într-o formă sau alta, în acești ani. Este foarte puțină sinceritate, este foarte puțină dorință de a schimba ceva real pentru țară, nu pentru clanul lui, nu pentru interesele lui ș.a.m.d.”.

Nota bene: dl Sturza, pe care îl apreciem foarte mult, e dezamăgit nu numai de elitele politice, ci de elitele „de orice gen”. Parafrazându-l pe Sergiu Mocanu, care, probabil, moare de invidie, am putea spune că nu numai „mafia de la guvernare și comuniștii”, nu numai politicienii, ci și scriitorii, profesorii, medicii, oamenii de știință, toate persoanele mai vizibile din RM, din orice domeniu, sunt „o apă și un pământ”, compromise, într-o formă sau alta… Ce mai, niște indivizi puși pe căpătuială, niște hoți, niște coțcari, niște rechini ai tranziției, niște paraziți, care sug sângele poporului, care bagă mâna în buzunarul public, cu excepția, firește, a dlui Sturza și, poate, a lui Sergiu Mocanu, care luptă cu mafia, după ce a evadat din „bârlogul” ei. Sau nu e chiar așa?

Probabil, dl Sturza a exagerat un pic, a „hiperbolizat” imaginea „elitei”, ca să-și justifice poziția de „observator”. Chiar și printre politicieni poți întâlni oameni decenți. Chiar în partidul care îl curtează pe dl Sturza am putea numi niște persoane care ni se par interesate „de a schimba ceva real”, care nu par să facă parte din vreun clan, nu s-au îmbogățit în cei aproape patru ani de când se află în Parlament. Dar nu despre veridicitatea sau falsitatea tabloului expus de Sturza e vorba. Nici despre sinceritate. Nu-i negăm dreptul de a spune ce gândește, ce-i vine pe limbă, de a da frâu liber imaginației și emoțiilor. Deși un politician, un om de stat, se știe, nu spune ceea ce gândește, ci ceea ce trebuie să spună. Vorbim despre efectul și rostul unor asemenea mesaje. E ca picătura de lehamite într-un pahar deja plin.

În momente importante, cruciale, emotivitatea ne poate juca festa. Am putea să ne amintim că pe timpul când Domnia Sa era prim-ministru (un bun prim-ministru, trebuie să subliniem), cineva considera că mâinile Guvernului său nu erau suficient de curate, și a declanșat o campanie împotriva acestuia, până a fost demis. Cu consecințe dezastruoase pentru R. Moldova, în preajma Summitului UE de la Helsinki, unde se decidea destinul nostru. Atunci unii au acționat deliberat împotriva unui Guvern reformator, prooccidental, alții s-au lăsat luați de valul emoțiilor, înșelați de campania „mâinilor curate”.

Situația de azi e similară celei de atunci. Campania „mâinilor curate” a fost înlocuită de „o apă și-un pământ”, promovată de cine credeți? De un fost „camarad” al lui Roșca, ajuns astăzi avocat al imperialismului rusesc. Nu mai contează dacă Mocanu lucrează și el conștient în interesul Rusiei, este evident faptul că lucrează, că încearcă să demonizeze, cu ajutorul televiziunilor pe care le are la dispoziție, actuala guvernare. Ca și atunci, guvernanții oferă suficient „material” pentru a alimenta teza diversionistă.

Dificultatea dilemei noastre - să ne prezentăm la vot sau să nu ne prezentăm, să-i votăm pe cei care ne-au dezamăgit sau să nu-i votăm – e în faptul că, în fond, nu avem de unde alege. Sigur, unii vor sări că avem, vor trage spuză pe turta lor, dar adevărul e că niciun partid, în afară de PCRM, nu e capabil să obțină majoritatea în Parlament.

Dacă vrem să ajungem în Europa, și e vital să ajungem acolo, trebuie să ne învingem dezamăgirea. Situația noastră poate fi descrisă printr-o parabolă orientală despre o broască țestoasă care s-a apucat să treacă un scorpion peste apa unui râu, crezând promisiunii acestuia că nu o va înțepa. Deși fusese prevenit că se vor îneca ambii, dacă o înțeapă, scorpionul nu își putu stăpâni instinctul. Noi suntem în rolul de broască țestoasă, trebuind să rezistăm „înțepăturilor” liderilor noștri, ca să nu ne înecăm înainte de a ajunge la celălalt mal. Am suportat deja mai multe, ultima, cea mai dureroasă „înțepătură” fiind cea cu Aeroportul Chișinău și BEM. Dar trebuie să rezistăm până traversăm râul și abia atunci ne vom putea răzbuna pe „scorpioni”. Numai în UE există șanse să-i putem trage la răspundere. Firește, apare întrebarea dacă nu simulează, dacă vor cu adevărat să ajungă în UE. Trebuie să fim atenți la mișcările lor, să-i forțăm să vrea. Dacă alegem să „murim”, vor veni alți „scorpioni” și va trebui să pornim lupta de la început.

Repet, nu pledăm pentru tăcere, ci pentru discernământ, pentru prezumția nevinovăției, să vorbim despre orice abatere de la interesul public, despre „înțepăturile” concrete, nu să generalizăm. Căci campania „o apă și-un pământ” nu folosește la nimic, decât că sporește lehamitea, apatia, dezinteresul. În spatele celora care o promovează se întrezărește umbra altei „mafii”.