Monument în ruine, potențial muzeu la Chișinău

Realitatea // Se află în centrul Chișinăului, dar este într-o stare deplorabilă

Fosta Casă cu locuinţele profesorilor Gimnaziului nr. 1 pentru băieţi este un monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură al municipiului Chişinău. Astăzi a ajuns un simplu imobil privat, care se află pe strada Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni nr. 16.

Spital militar cu arhitectură rusă

În 1839, Duma urbană a acordat un lot de pământ pentru construcţia spitalului militar. După construcţia blocului principal, în 1843 a fost începută construcţia blocurilor secundare. Între anii 1853-1854, a fost construită clădirea amplasată la colţul cartierului. S-a păstrat descrierea casei din 1861, scrisă de mâna lui A. I. Bernardazzi: „Corp secundar de casă, ridicată într-un parter, cu demisol de piatră sub o parte şi cu un beci boltit, acoperit cu ţiglă, lung de 69 de stânjeni de-a lungul străzii Podoliei şi 15,5 - a Seminarului”. Arhitectura este eclectică, în baza clasicismului cu influenţa arhitecturii ruse. Blocurile formează o impresie cubică, cu compoziţia faţadelor alcătuite din trei şi cinci axe, cu ferestre în arc în plin cintru.

Parte a Muzeului Naţional de Istorie

Imobilul este o parte componentă a complexului Muzeului Naţional de Istorie. Acesta a fost aşezat de la începuturi în clădirea istorică a Gimnaziului nr. 1 de băieţi, ulterior Liceul de băieţi „B.P. Hasdeu”. În anii 1945-1963, aici a fost plasat detaşamentul de grăniceri „Nistru”, iar în 1963-1977 – Universitatea Tehnică. Cutremurul din 1977 a dus construcţia în pragul prăbuşirii. Lucrările de restaurare de tip istoric au eşuat din cauza gradului avansat de degradare a structurilor din secolul al XIX-lea. Clădirea veche a fost demolată şi înlocuită cu una nouă (construcţia a durat din 1980 până în 1987), care a păstrat doar aspectul exterior al monumentului de istorie, în stil eclectic.

Monument de stat – imobil privat

În prezent, imobilul nelocativ este în posesia S.A. „Corporația de Finanțare Rurală” și e gajat la bancă. Clădirea nu a suferit schimbări, dar nici nu s-a bucurat de reconstrucții, fapt pentru care pereții au început să se dărâme. Ministerul Culturii vine cu propunerea ca imobilul să fie expropriat şi declarat de interes public. Un proiect de lege în acest sens a fost aprobat vinerea trecută de către Guvern. Potrivit unui raport de evaluare, imobilul are valoarea de peste 6,5 milioane de lei și o suprafață de 358 de metri pătrați. În același timp, președintele S.A. „Corporația de Finanțare Rurală”, Marcel Tonu, a declarat că imobilul are o valoare istorică, iar vânzarea acestuia urmează a avea loc doar sub controlul instanței de judecată. Potrivit lui, astăzi există decizia Judecătoriei Buiucani de desemnare a executorului judecătoresc responsabil de vânzarea obiectului gajat. „Corporația susține intenția Guvernului și ar accepta suma menționată în raportul de evaluare pentru exercitarea procedurilor de expropriere conform prevederilor legale, cu toate că datoria debitorului gajist față de Corporație este mai mare. În același timp, pentru a-și realiza intențiile, statul trebuie să acționeze operativ, deoarece în orice moment poate apărea un alt cumpărător sau debitorul gajist poate să-și onoreze obligațiunile rambursând datoria pe care o are față de Corporație”, a specificat Marcel Tonu.

Primul muzeu dedicat victimelor deportărilor

Ministerul Culturii propune exproprierea imobilului pentru a găzdui viitorul Muzeu al victimelor deportărilor şi represiunilor politice. „Acesta se află într-o stare avansată de degradare. În vederea punerii în valoare a edificiului şi amplasării muzeului, clădirea urmează a fi restaurată integral. La momentul actual, acest fapt este imposibil, având în vedere că o treime din spaţiile edificiului se află în proprietate privată, iar proprietarul refuză să investească. Respectiv, unica posibilitate de a crea muzeul şi a promova proiectul de restaurare este exproprierea spaţiilor private ale edificiului”, explică ministrul Culturii, Monica Babuc.

Potrivit ministrului, scopul înfiinţării muzeului este de a informa populaţia din interiorul şi exteriorul ţării despre deportările masive ale populaţiei din Basarabia, fenomen care a mutilat viaţa a mii de oameni nevinovaţi.

Nicolae Răileanu, director adjunct al Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală:

„Clădirea trebuie restaurată și, practic, reconstruită și adaptată necesităților unui muzeu. Este foarte bună ideea pentru un muzeu al deportaților, este prea multă dezordine în țară. E bine că s-a ales această clădire, pentru că este alături de Muzeul Național de Istorie. Desigur că ar fi bine o clădire mai mare, dar deja autoritățile decid”.

Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din R. Moldova

„Încă din 2011 s-a promis că în această clădire va fi construit un Muzeu al deportaților. Este o veste foarte bună pentru mine. Acest muzeu este foarte important pentru generația tânără, să știe ce s-a petrecut cu populația de frunte a țării în anii deportărilor. Dacă se va începe construcția, va fi unicul muzeu din țară cu multe exponate din partea deportaților. Aici vor putea fi văzute dosare, acte și diferite obiecte de la persoanele deportate. Eu personal voi aduce dosarul tatălui meu, căruia i s-a cerut împușcare din cauză că era primar, iar într-un final a primit sentința de 14 ani în Gulag și alți 10 ani în exil. Mulți dintre deportați vor să dea unui muzeu toate amintirile care le mai au. Noi, victimele, am fi foarte mulțumite dacă s-ar construi acest muzeu. Vom fi recunoscători Guvernului că s-a întors cu fața la noi”.