Maia Sandu cere schimbare de mentalitate pentru salvarea limbii găgăuze și anunță măsuri noi de revitalizare în autonomie

Excelențele Voastre,

Domnule ministru,

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor,

Este cu adevărat simbolic că ne întâlnim la doar două zile după sărbătoarea scrisului și limbii găgăuze și cu puțin timp înainte de Hederlez, pentru a discuta un subiect esențial pentru comunitatea găgăuză din Republica Moldova. Această întrevedere capătă astfel o semnificație aparte.

Ca și cu alte ocazii, accentuez că generația actuală poartă responsabilitatea de a face tot ce-i stă în putință pentru ca limba găgăuză să nu dispară. Dacă nu acționăm acum, mai târziu va fi prea târziu. Iar dumneavoastră, cei prezenți în sală, înțelegeți foarte bine gravitatea acestei situații.

De aceea salut faptul că evenimentul de astăzi urmărește crearea unei platforme de dialog între reprezentanții mediului educațional, instituțional, științific și ai societății civile. Scopul este clar: identificarea de soluții concrete și durabile pentru revitalizarea limbii găgăuze.

Apreciez în mod deosebit că, în ultimii ani, Ministerul Educației și Cercetării a intensificat eforturile în această direcție. Adoptarea Planului Național de Acțiuni pentru Învățarea și Promovarea Limbii Găgăuze în autonomie pentru perioada 2026–2027 se înscrie firesc în această serie de măsuri importante pentru comunitate.

Salut și prezența experților internaționali, de la care putem învăța cum alte state au reușit să valorifice patrimoniul lor lingvistic. Ei ne pot arăta cum diversitatea poate fi transformată în avantaj, în resursă pentru consolidarea societății.

Însă trebuie să subliniez rândul întâi: nicio strategie, niciun plan, nicio platformă nu pot înlocui condiția esențială pentru supraviețuirea unei limbi. Ea trebuie să fie vorbită în viața de zi cu zi, în cât mai multe contexte și domenii de activitate, în spațiul public și în cel privat.

Așadar, singura șansă reală ca limba găgăuză să dăinuie și pentru generațiile viitoare este o schimbare profundă de paradigmă și de mentalitate. Fără această schimbare interioară, nici cele mai bune politici nu vor fi suficiente.

Totul începe acasă. Limba maternă se învață de la părinți, din primele cuvinte rostite de copii. Apoi trebuie continuat acest efort la grădiniță și mai departe, la școală, punând un accent real și constant pe studierea ei. Doar astfel o putem păstra: prin oameni, prin familie, prin educație, prin transmitere neîntreruptă.

Din păcate, vreme de prea mult timp, acest obiectiv a fost subminat de promovarea și utilizarea predominantă în regiune a unei alte limbi, în detrimentul celei materne. Această realitate a slăbit poziția limbii găgăuze în comunitate și a redus numărul vorbitorilor activi.

Doamnelor și domnilor,

Acum două zile am marcat 165 de ani de la nașterea lui Mihail Ciachir, cel care și-a dorit ca găgăuzii să poată citi Scriptura în propria limbă maternă. Înaintașii găgăuzilor stabiliți în zona de sud a țării noastre au făcut acest pas pentru a-și putea menține cultura și tradițiile și, totodată, pentru a le transmite generațiilor următoare, nu doar pentru a le păstra închise în trecut.

Este misiunea noastră comună să ducem mai departe acest efort și să transformăm moștenirea primită într-un viitor viu, activ, în care limba găgăuză să fie auzită în case, în școli, în spațiul public.

Mai ales că o țară puternică se construiește doar pe comunități puternice. Fiecare comunitate contribuie la soliditatea întregului, iar dispariția unei limbi înseamnă sărăcirea tuturor.

Dar nicio comunitate nu poate prospera în izolare. Dezvoltarea reală implică dialog, schimb de idei, participare activă în viața întregii societăți. Închiderea în sine duce în timp la slăbire, nu la întărire.

De aceea trebuie să înțelegem clar că păstrarea limbii găgăuze și învățarea limbii române sunt două laturi ale aceleiași monede: identitate și oportunitate, rădăcini și deschidere, apartenență și viitor. Nu se exclud una pe cealaltă, ci se completează reciproc.

Aceste două direcții trebuie urmate în paralel, în același timp, pentru ca autonomia găgăuză și oamenii ei să se poată bucura pe deplin de oportunitățile oferite de parcursul nostru european. Este un drum în care nimeni, indiferent de limba maternă sau de apartenența etnică, nu trebuie lăsat în urmă.

Mulțumesc tuturor celor care contribuie, prin munca și dedicația lor, la eforturile de a reașeza limba găgăuză în locul pe care îl merită în societate și în patrimoniul cultural al Republicii Moldova. Fiecare proiect, fiecare manual, fiecare lecție contează.

Îndrăznesc să sper că, într-o bună zi, datorită muncii noastre comune și mobilizării vorbitorilor de găgăuză, UNESCO va putea să scoată această limbă de pe lista limbilor aflate în pericol de dispariție. Aceasta ar însemna nu doar salvarea unei limbi, ci și victoria unei comunități asupra uitării.

Va multumesc!