INTERVIU // Natalia Barbu, 16 ani de scenă

DĂRUIRE // Muncește mult, fără zile de odihnă. Dacă nu e la Chișinău în sala de repetiții cu Alex Calancea Band, Natalia Barbu se află la București, alergând dintr-un studio în altul, pentru a pregăti câteva piese noi

Natalia Barbu lucrează la mai multe piese noi care vor fi lansate în cadrul concertului din 22 octombrie pe care îl va susține la Chișinău. Evenimentul va marca cei 16 ani de scenă ai artistei. Într-un interviu acordat pentru Ziarul NAȚIONAL, Natalia Barbu ne povestește cum le reușește pe toate, la ce proiecte mai lucrează și cum se descurcă în postura de mamă și soție.

Natalia, pe 22 octombrie vei susține un concert de zile mari la Chișinău. Îl organizezi cu o ocazie anume?

Grea întrebare. Dacă reuşeam să-l organizez anul trecut, aşa cum planificam, ar fi fost cu ocazia celor 15 ani de scenă. Dar, n-am reuşit atunci. Ideea acestui concert o purtam cu mine zi de zi... Voi sărbători cei 16 ani de scenă. Un alt motiv determinant e că mi-e tare, tare dor de publicul de acasă. Nu mai vreau să stau departe de el şi, acum, că tot am atâtea să-i spun, am decis să sărbătorim împreună.

De ce ai ales genericul „Te iubesc”?

Ce altceva pot să le mai spun acestor oameni dragi şi ai mei? Doar ceea ce simt pentru ei – îi iubesc!

Ce pregătești pentru fanii care așteaptă acest frumos eveniment?

Oh, m-am gândit mult cum să-l fac frumos. Am încercat în capul meu diferite variante de scenarii. Până la urmă, tot ce-mi doresc e doar o apropiere sinceră şi caldă de publicul meu de acasă. Scena va fi plină de muzicieni minunaţi: Alex Calancea Band în format extins. A fost dificil să aleg piese din aceşti 16 ani, piese care rezonează cu numele Natalia Barbu şi i-au dat un fel de greutate în timp. Apoi, voi avea piesele nou-nouţe, neauzite de nimeni până acum. Ceea ce vreau să creez şi să ofer este atmosfera caldă şi o apropiere de suflet. Voi avea piese cântate foarte piano, în aranjament acustic, altele vor fi susţinute instrumental la greu. Nu vor lipsi nici ritmurile populare stilizate, pentru că mi-s tare dragi. Cert e că piesele arhicunoscute vor avea aranjamente şi abordări noi, ceea ce va face concertul interesant. Unele piese au suferit modificări substanţiale. Voi pune accent pe sunet de calitate, lumini şi decor ca să am toate elementele care pot crea atmosfera caldă şi să ajute publicul să uite pentru două ore de toate grijile.

Ce urmează după acest concert? La ce proiecte mai lucrezi?

După concert, urmează să revin în studio, să scot la capăt noile piese, să compun altele. Am planificat şi filmarea unui videoclip.

Când vom asculta noul tău album și ce piese va cuprinde acesta?

Nu vă pot oferi acum o dată concretă. Un album presupune multă muncă, implicarea mai multor oameni care, la rândul lor, mai sunt implicaţi şi în alte proiecte. Apoi, când ai o piesă gata, întotdeauna pe ultima sută de metri mai apare o idee nouă pe care începi s-o integrezi în ceea ce ai deja sau poate ceva nu sună aşa cum ţi-ai imaginat şi începi iar să cauţi acel ceva ce-i lipseşte. Ceea ce vă pot spune e că foarte, foarte curând voi lansa prima piesă şi va fi în limba română.

Povestește-ne despre colaborarea cu Alex Calancea Band. Cum a început?

Când vorbesc despre Alex, vorbesc mai întâi de toate despre o prietenie, iar prieteniile de calitate şi durabile nu mai ştii cum încep. În timp înţelegi cât de mult înseamnă anumiţi oameni. Şi Alex e unul dintre oamenii care pentru mine înseamnă mult. E de prisos să spun că muzica ne-a împrietenit. Şi mă bucur mult că în această perioadă petrecem mult timp împreună. Discutăm mult, dar cel mai mult cântăm. Asta e cel mai important în colaborarea noastră, că ne setăm pe aceeaşi lungime de undă.

Te regăsești în muzica lui Alex Calancea?

Nu ştiu cum să definesc muzica lui Alex Calancea. El are un sound aparte. Cântă aproape orice şi o face cu atâta pasiune, delicateţe şi profesionalism, că nu ai cum să nu-l admiri pentru ceea ce este. E un muzician integru. Orice ai începe să cânţi alături de el, se transformă în energie. Pentru asta îl admir şi îl respect enorm.

În repertoriul tău ai mai multe piese de dragoste, melancolice. Cum sunt noile piese ale tale? Textele sunt desprinse din trăiri personale?

Nu. Noile texte nu au tangenţă cu viaţa mea personală, dar curg din ceea ce simt eu pentru anumite lucruri care se întâmplă în lumea asta.

Cu doi în urmă, spuneai că ești în căutarea „piesei de aur”. În tot acest timp, ai reușit să o găsești?

Nu ştiu să vă spun sigur, dar ceea ce am găsit pe moment mă reprezintă atât de mult şi mă transformă oarecum. Cred că va fi o mare surpriză pentru mulţi. Un artist e în căutare continuă, iar căutarea nu presupune doar succes şi reuşite. Traiectoriile sunt diferite. Important e ca ele să fie asumate. Sunt foarte mulțumită de materialul ce urmează să-l lansez, pentru că-mi aduce multă împlinire, iar aurul se va arata în timp.

Cum arată sau cum trebuie să fie piesa ceea „de aur”?

Să-ţi vină ca o mănuşă şi, în acelaşi timp, în ea să se regăsească o mare de oameni.

Planifici și alte concerte, colaborări? Unde, când?

Voi cânta un duet cu trupa „Vunk” la Sala Polivalentă din Bucureşti, o trupă cu o energie explozivă, iar în acest weekend voi cânta alături de Alex Calancea Band în Piața Marii Adunări Naționale de Ziua Vinului. Alte concerte? Da, dar toate vor fi promovate la timpul lor.

Cum te simți în rolul de mamă și soție, în condițiile în care reușești atâtea lucruri pe plan profesional?

Mă simt minunat. Am parte de multă dragoste din partea băieţilor mei şi mai ales acum mă bucur de susţinerea şi înţelegerea lor. Deşi ne e greu să stăm despărţiţi mult timp, dar asta e. Arta cere sacrificii.

Ce mai face băiețelul tău?

Creşte. Se îndrăgosteşte ba de Inna, ba de Antonia... iubăreț băiat e Victor al mamei. În acelaşi timp, de multe ori e scufundat în lumea lui şi spune perle care mă uimesc necontenit. Cel mai drag îmi e atunci când mă invită la dans!

Ce sentimente te cuprind atunci când revii la Chișinău?

Mă copleşeşte bucuria că merg pe aceleaşi străzi scăldate de verdeaţă, că văd oameni cunoscuţi. Mă indispun când văd multă lume tristă şi mă scoate din sărite circulaţia de pe străzile noastre. Mi se pare că mişcarea browniană a fost descoperită urmărind circulaţia de pe străzile Chişinăului. Astea toate-s fleacuri în comparaţie cu oamenii de aici care-ţi zâmbesc şi te salută!

Mulțumesc și succese!