INTERVIU // Igor Munteanu: „UE nu mai vrea să tolereze situația în care banii săi sunt folosiți de către grupuri oligarhice în scopuri antieuropene”

Interviu cu fostul Ambasador al R. Moldova în SUA, Igor Munteanu, directorul executiv al IDIS „Viitorul”

Dle Igor Munteanu, cu ce teme pentru acasă s-a ales R. Moldova după summitul Parteneriatului Estic care a avut loc, la finele săptămânii trecute, la Bruxelles?

Summitul PaE din 24 noiembrie nu a schimbat esențial optica strategică a UE față de vecinii săi estici de care depinde, de fapt, succesul proiectului politic de transformări interne, care să apropie populația și instituțiile acestor state de valorile și standardele spațiului comunitar.

Din acest punct de vedere, Summitul UE a fost mai degrabă o probă de continuitate și nu de schimbări majore pentru relația R. Moldova cu UE. Aceasta se observă și din textul Declarației finale a participanților la Summitul EaP, în care se accentuează faptul că „nivelul și scopul cooperării depinde de ambițiile și necesitățile UE și ale partenerilor săi, precum și de ritmul și calitatea reformelor implementate”.

UE doar ia notă de aspirațiile europene ale partenerilor interesați, potrivit Preambulului din Acordurile de Asociere semnate de unele dintre statele PaE, stăruind asupra imperativului de a implementa obligațiile asumate, făcându-se referință la reformele stipulate în AA/DCFT.

Printre prioritățile UE anunțate pentru Parteneriartul Estic până în 2020 se numără consolidarea statului de drept în cele șase state, a mecanismului de combatere a corupției, interconectarea la sistemul energetic european etc., lucruri despre care s-a vorbit mult în ultimii ani și, așa cum constată monitorizările societății civile, sunt reforme care bat pasul pe loc în R. Moldova. Dvs. credeți că reușim în doi ani să îndeplinim aceste condiții?

Comisia Europeană a accept un document care conține 20 de obiective prin care se angajează să amplifice, să accelereze și să cimenteze progrese concrete pe domeniul de apropiere a statelor din PaE de spațiul comunitar.

Nu ar trebui să neglijăm deloc această abordare. Se pare că UE nu mai vrea să tolereze situația în care banii săi sunt folosiți de către grupuri oligarhice în scopuri antieuropene și nici să se lase vrăjită de politicieni individuali, vrăjeli care se topesc la prima atingere cu realitatea politică.

Un alt document esențial pentru noi este Strategia Globală de Securitate (EUGSS) din iulie 2016, care stabilește drept obiectiv comunitar strategic crearea unor mecanisme de reziliență și stabilitate în raport cu vecinii săi. Reziliență înseamnă reforme și capacitatea de a rezista tentațiilor totalitare – o molimă care bântuie suspect de popular Europa în aceste zile și vedem cum sunt preluate elemente din legislația „agentului străin” în țări ca Polonia, ca Ungaria, iar la începutul acestui an, ministrul Justiției din R. Moldova ar fi dorit modificări radicale la legislația cu privire la asociațiile care sunt finanțate din străinătate.

Toate aceste semnale nu se pierd în neant – ele sunt citite, notate, iar Comisia Europeană găsește oportun să folosească mecanismul de condiționări financiare la aceste încercări de lunecare spre modele semiautoritare, dorite probabil de către anumite grupuri financiare și politice din R. Moldova. Câtă vreme Comisia nu-și va schimba opinia sa negativă față de modificările politice și electorale operate de PD și PSRM, nu vom putea constata decât noi condiționări politice la orice ban care ar putea fi promis R. Moldova.

Premierul Pavel Filip a semnat, la Bruxelles, Acordul de împrumut dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană privind asistența macrofinanciară de 100 de milioane de euro. Ați văzut, probabil, și bâlbâiala din spațiul public legată de acordarea primei tranșe din acest ajutor, pe care comisarul Iohannes Hahn nu a anunțat-o, totuși, pentru primul trimestru din 2018. Dle Munteanu, ce trebuie să facă autoritățile R. Moldova pentru a beneficia de cele 100 de milioane de euro, anunțate încă acum un an și „stopate” după adoptarea sistemului mixt la Chișinău?

Guvernul R. Moldova a sperat mult să obțină relansarea sprijinului financiar UE, oprit în iulie 2015 pe fundalul degringoladei din sistemul bancar și al instabilității politice din republică. Sprijinul UE este, în mod tradițional, un indicator ce validează probitatea unui guvern în raport cu alți parteneri, investitori privați, dar și pentru propriii cetățeni care au mai multe așteptări decât pot primi din partea acestui guvern.

Și de această dată delegația guvernamentală a încurcat ițele și s-a grăbit să telegrafieze un comunicat, care nici pe departe nu reflectă realitatea. Un comunicat al Guvernului R. Moldova transmitea mesajul, la 24 noiembrie, că Johannes Hahn ar fi declarat, în timpul întrevederii sale cu premierul Filip, că „sprijinul financiar al UE va fi alocat R. Moldova până la finele anului 2017”. La scurtă distanță de eveniment, Delegația UE în R. Moldova emitea un comunicat suplimentar, precizând că, de fapt, „J.Hahn nu a anunțat deblocarea asistenței macrofinanciare și nici debursarea cu certitudine a niciunei tranșe din acest sprijin”, această decizie fiind dependentă de evaluarea guvernanaței sectorului public, guvernanței sectorului financiar, lupta contra corupției și spălării banilor, reformarea sectorului energetic, a mediului de afaceri și implementarea DCFTA.

La 25 noiembrie, pe site-ul oficial al Guvernului R. Moldova se aducea precizarea că, de fapt, UE va oferi suport bugetar până la finele anului pentru patru programe prevăzute în bugetul anului 2017, iar asistența macrofinanciară de 100 de milioane de euro va ajunge în R. Moldova abia după îndeplinirea condițiilor, blamând media pentru interpretarea eronată a comunicatului anterior.

Un comunicat mai cuprinzător este publicat de Ministerul Finanțelor, care oferă date și cu privire la tipul de programe pentru sprijinul bugetar al UE (vize, reforma finanțelor publice, liberalizarea comerțului și reforma poliției) și suma de 21,5 mln euro, așteptată de Guvernul R. Moldova. Pentru a nu exista niciun fel de ambiguități asupra poziției Comisie Europene, comisarul european pentru Politică Externă (EEAS), Federica Mogherini, și comisarul pentru Politica de Vecinătate și Extindere, J.Hahn, au ținut să emită chiar un comunicat oficial, calificând modificarea sistemului electoral „în contradicție flagrantă cu recomandările Comisiei de la Veneția și a Oficiului OSCE/ODIHR”, susținând că „modificările ridică îngrijorări serioase cu privire la democrația efectivă în actualul context politic”.

Ce trebuie să înțelegem din această „bătălie” a comunicatelor de presă?

Ceea ce trebuie de înțeles din aceste schimburi de mesaje este că, de acum înainte, UE va da bani R. Moldova numai dacă se vor respecta niște condiții cristalin de clare politic, care pot garanta un parcurs european efectiv, nu unul măsluit.

Ca să înțelegem mai bine contextul acestui episod, ar fi bine să notez că, din partea UE s-au făcut mai multe tentative de repornire a mecanismului de finanțare a R. Moldova cu bani europeni, atât la nivel de Comisie (CE), cât și Consiliu European, inclusiv în luna decembrie 2016. De fiecare dată, însă, în R. Moldova au prevalat opiniile unor actori politici, care-au sabotat în realitate reluarea finanțării UE, altfel nu-ți poți explica de ce s-a mers pe proiectul amnistiei fiscale, care a aruncat în aer subiectul finanțării UE.

La 12 aprilie curent, Consiliul European revenea asupra propunerii de asistență macrofinanciară în valoare de 100 mln euro, sugerând că înțelege sarcina extrem de complicată în vederea stabilizării economice și a sprijinirii reformelor structurale din R. Moldova, recuperarea situației de normalitate în sistemul financiar-bancar, dar că există și anumite condiții politice de care va ține cont în procedura de autorizare a banilor promiși. În mai 2017, Parlamentul adopta în prima lectură completarea Codului electoral cu prevederile sistemului electoral mixt, fără a mai aștepta avizul Comisiei de la Veneția, ceea ce din nou a trezit consternarea Parlamentului European.

După ce două dintre cele mai influente grupuri politice (PPE și ALDE) au calificat amendarea legislației electorale drept un regres major și alte instituții ale UE, cum ar fi Comisia, SEAE, Consiliul au cerut condiții mai stricte de monitorizare a statului de drept în Republica Moldova, atrăgând o atenție sporită modului în care republica își ia în serios obligațiile recurente Acordului de Asociere.

Un fel de „more for more” aplicată percepției că, în R. Moldova, situația justiției nu se ameliorează, opoziția nu este respectată, cerând în mod expres criterii adiționale de evaluare a instituțiilor democratice din R. Moldova.

În septembrie 2017, Comisarul Stylianides nota îngrijorarea SEAE (Serviciul European de Acțiune Externă) ce constată „provocări la adresa democrației, a drepturilor omului, a combaterii corupției, care obligă UE să nu ignore declinul statului de drept în R. Moldova”.

Chiar dacă o fi existat vreun calcul politic înainte de adoptarea acestui sistem electoral mixt, eventual legat de speranța că lobbiștii PD vor reuși să convingă anumite autorități ale UE de riscurile minime ale noului sistem, aceste speranțe s-au topic ca un fum, dovedindu-se simple baliverne. Azi nu există nicio instituție europeană care să fi salutat modificarea sistemului electoral în R. Moldova, nicio autoritate politică ce să fi susținut poziția PD/PSRM pe subiecte electorale, existând în schimb o puternică iritare, dar și o solidarizare cu Opinia comună a Comisiei de la Veneția, Consiliului Europei și OSCE/ODIHR.

Aceeași poziție a fost reiterată și cu ocazia Summitului PaE din 24 noiembrie, 2017, de la Brussels.

Autoritățile de la Chișinău își propuneau anterior obiectivul de a obține, la acest summit, promisiunea Bruxellesului de aderare a R. Moldova, Ucrainei și Georgiei la UE, lucru care nu s-a întâmplat. Iar acesta a fost un motiv de bucurie pentru președintele Igor Dodon, care a spus că „dosarul R. Moldova se află în cel mai jos sertar al preocupărilor Europei”...

Și de această dată, delegația R. Moldova s-a aflat la Brussels cu așteptări nerealiste. UE a cerut statelor PaE să depună mai mult efort individual, dar nu a anunțat nimic din ce-ar fi putut însemna „o perspectivă clară de aderare”, așa cum s-ar fi așteptat anumite autorități din simplul motiv că, în acest moment, acest lucru ar fi putut servi doar unor acțiuni de PR, fără a schimba în mod consistent calitatea guvernării, paralizate de grupuri de interese, „bâlbăieli” savante, așa cum le spuneți dvs., dar un semnificativ declin al instituțiilor fundamentale ale statului (justiția, presa, partidele).

Cred că au fost așteptări nerealiste, chiar puerile. Abordările UE pot fi citite ușor prin încercarea de a pune la lucru elitele și instituțiile statelor interesate de apropierea de UE, fără a oferi „prânzuri gratuite”, alimentând astfel ideea preconcepută că se poate și fără muncă să fim primiți așa cum suntem. Contextul regional este schimbat profund.

Declarațiile lui Igor Dodon nu se bucură nici de coerență, nici de credibilitate în acest moment, astfel încât ce știe domnia sa despre dosarul R. Moldova este irelevant. Ceea ce contează cu adevărat este să existe certitudini de progres real, evaluat, dovedit pe bază de evidențe, acest lucru ajutând la un proces complex de recredibilizare a R. Moldova în dialogurile multiple cu UE. Accentul pe care-l pune în acest moment UE este că există mai mulți actori importanți pentru succesul reformelor și că fiecare dintre aceștia (businessul, societatea civilă, partidele politice democratice etc.) trebuie să fie respectați și încurajați să contribuie la reformele din R. Moldova, care nu pot fi apanajul birocrației și clientelelor politice.