EMOȚIONANT // O femeie de o sută de ani din Găgăuzia recită o poezie în limba română pe care a învațat-o cu 90 de ani în urmă

O femeie din localitatea Cazaclia, raionul Ceadâr-Lunga, care a împlinit recent 100 de ani, le-a povestit jurnaliștilor prin ce greutăți a trecut de-a lungul vieții.

Aceasta își amintește cu lacrimi în ochi despre revoluție, războaie, dar și despre foametea care i-a furat șapte copii. „În acele timpuri, mâncam tot ce găseam. Pielicelele de animale le coceam la foc, mâncam iarbă din câmp ca să rezistăm. În 1947 a fost roadă, dar noi tot înfometați eram. Îm amintesc cum împărțeam cerealele: câte 30 de semințe de grâu pentru mine și soțul meu și câte 20 de semințe pentru fiecare copil. Acele vremuri strașnice ne-au luat șapte copii”, povestește Ana Adjem.

Femeia a mai născut cinci copii pe care i-a crescut și educat, iar acum mai sunt în viață doar trei dintre ei. Mătușa Ana are zece nepoți și 20 de strănepoți. Femeia se află acum în grija fiicei mai mici care trăiește în apropiere.

La frumoasa vârstă de 100 de ani, Ana Adjim le-a demonstrat jurnaliștilor că este lucidă și are și o memorie de invidiat. Deși este vorbitoare de limbă găgăuză, femeia recită cu ușurință poezii în limba română pe care le-a învățat când era elevă în școala românească. Jurnaliștii au ascultat versuri învățate de mătușa Ana cu nouă decenii în urmă, în anul 1924.

Acestea sunt versurile pe care le-a recitat cu emoție femeia de 100 de ani:

„Pentru țară, pentru neam,

Bucuros dau tot ce am

Dau și sânge, dau și-avere

Dau și viața cu plăcere”.