Dreptul la replică: răspuns lui Pirkka Tapiola

Trustia, elegii politikoase

Herrasimicul Pirkka Tapiola a dat cu capul în grinda ospitalității și bunătății noastre ovine, declarând în mod exorbitant că nu pricepe, citez,„Cum este posibil să furi atât de mulţi bani într-o ţară atât de mică?”. Eu m-am simțit discriminat iremediabil, ca un dac liber într-o școală ardeleană, ca un lesbian printre românofobi: dacă republicuța noastră nu e corpolentă, lată la mijloc, extralarge ca rusia sovietică, înseamnă că nu avem dreptul să furăm în proporții corespunzătoare? Să ne mulțumim doar cu un ou micuț și să nu îndrăznim să punem mâna pe un bou măcar?

Păi, excelentisime domn, noi ne tragem de la Ștefan cel Mare, care, știe orice elev, făcea fapte mari cu mijloace mici. Și viceversa. Pentru noi a fura un miliard de euro e floare la ureche, e cât ai zice al capone. Toți deputații, miniștrii și prim-miniștrii de peste Prut arestați la un loc nu au reușit să fure cât a furat cineva de la noi! Pe care nici măcar nu-l cunoaștem ca să ne putem mândri cu el, ca vierii și druții să-i dedice versuri și romane despre povara bunătății noastre, iar lotenii – pelicule de lung metraj cum se ridică spre cer. Fără scară.

Acum stau și mă gândesc de ce fel de dovadă mai au nevoie unii ca să se convingă că de o parte și de alta a Prutului trăiește același popor, pe care-l desparte doar DNA.

Al vostru bizbizur, punghineal, sucăleț, Ion Buraga