Dispariția lui Putin și Olimpiada mea

Trustia, elegii politikoase

Mi-a dat emoții puțintelul Putin, dispărând nitam-nisam de pe ecranul televizorului ca avionul malaezian MH370 de pe radarele aeroportului kualalumpurian. A lipsit tocmai 11 zile și eram cât pe ce să schimb canalul, pusesem deja mâna pe telecomandă, când a reapărut ca o cometă halei din pădurile călărășene ale Budei, ca Lenin escarioteanul din negura finlandeză a lacului Razliv.

S-a întors exact în ziua când s-a întors și soață-mea, Olimpiada, de la mamă-sa din Step-Soci, și a crezut că mă bucur de reapariția ei. „Mi se pare că te-ai schimbat, dar nu pot sesiza vreo particularitate concretă”, i-am spus. „Ghici!”- s-a bucurat ea ca la un câștig de loterie. „Nu cumva ți-ai inserat botox în buci sau ți-ai făcut lifting ca Putin?” - am întrebat aleatoriu. „Nu, m-am tuns ca Kabaieva!” - a triumfat Olimpiada mea. „Bine că nu ai născut ca ea”, i-am răspuns împăciuitor, sperând că a plătit un preț rezonabil.

Acum stau și mă gândesc unde a dispărut totuși Putin, dacă e adevărat că Kabaieva a rămas fidelă gimnasticii artistice? Nu cred să fi fost din cauza gripei, căci dacă gripa îl doboară și pe Putin, ce fel de supraputere e Rusia? Și dacă l-au răpit extratereștrii și l-au înlocuit cu altul, e cam același lucru. Oricum ai da, Rusia și-a pierdut statutul de supraputere și trebuie să schimb televizorul.

Al vostru cotilint, taringosept, pizvar, Ion Buraga