INCREDIBIL: Cum să trăieşti FĂRĂ BANI. Reţeta propusă de un NEAMŢ care de cinci ani nu a cheltuit niciun cent

rtv.net

Multora li se întâmplă adesea să rămână fără bani la doar câteva zile după ce au luat salariul, iar alţii ajung să se confrunte cu situaţii în care angajatorii întârzie cu plata acestuia.

Pentru scepticii care cred că nu se poate trăi fără bani, există şi un model care a renunţat la „ochiul dracului” de aproximativ cinci ani şi care a reuşit să crească şi doi copii. Evident, sistemul pe care l-a pus la punct, cu succes, acest personaj a fost unul care a pornit de la un ideal neumbrit de rate şi alte cheltuieli care făceau salariul să dispară cât ai zice „peşte”.

Raphael Fellmer este un german de 31 de ani, căsătorit cu o spaniolă cu care are doi copii şi care, împreună cu familia sa, trăieşte, practic, fără niciun ban încă din 2010. Iar dacă mulţi ar spune că este de-a dreptul nebun, mai ales că şi-a pus şi soţia şi copiii să trăiască astfel, Raphael asigură pe toată lumea că nu putea fi mai fericit. Şi chiar a scris o carte în care vorbeşte despre „arta” pe care a deprins-o în această perioadă în care şi-a propus şi a reuşit, în mare măsură, să trăiască fără bani. Iar preţul cărţii este, cum altfel?, 0 (zero) euro.

Cartea „Fericit fără bani. Cum să trăieşti mai bine şi în mod ecologic fără un cent” este rezultatul experienţei din ultimii cinci ani a lui Raphael Fellmer. În 2010, acesta a renunţat la viaţa sa de până atunci şi la a mai fi sclavul banilor, scrie rtv.net.

Iniţial, recunoaşte că a vrut doar să facă un experiment, însă când a văzut că lucrurile funcţionează, a decis să facă din asta un mod de viaţă.

„Totul a început atunci când, împreună cu doi prieteni, am pus la cale o călătorie cu autostopul din Olanda până în Mexic pentru a demonstra că este posibil să călătoreşti fără bani. Experimentul a funcţionat: în 11 luni am reuşit să ajungem la destinaţie cu un velier. Dar experienţa aceea m-a învăţat că relaţiile dintre oameni sunt ceva pur şi sunt mult mai naturale dacă nu sunt bani la mijloc”, povesteşte Raphael, care, paradoxal, ca adolescent visa să devină un milionar de succes şi să-şi investească banii în proiecte sociale.

Odată ajuns în Mexic, Raphael şi-a dat seama că putea să facă bani foarte uşor dacă se dedica acestui scop „cu încăpăţânare, ambiţie şi perseverenţă”. Dar, totodată, arată el acum în cartea sa, i s-a părut „plictisitor” şi „sinistru”. „Mi s-a părut odioasă ideea de a deveni milionar pe spinarea unor oameni muncitori”, scrie Raphael Fellmer.

În loc să investească timp şi forţă în a-şi burduşi buzunarele şi conturile, Raphael s-a gândit să militeze pentru cultura solidarităţii. „Pentru a trăi fără bani, este fundamental să oferi ceea ce ai fără să aştepţi ceva în schimb. Viziunea mea despre o lume fără bani nu are la bază ideea de troc, ci modelul din natură. Spre exemplu, în natură, un copac nu încheie un contact cu pământul pentru ca primul să-şi lase frunzele să cadă şi să devină îngrăşământ. Totul curge”, îşi prezintă concepţia tânărul care în ultimii cinci ani a reuşit să trăiască şi, mai important, să crească doi copii fără să cheltuie vreun cent.

Reţeta de a trăi fără bani a lui Raphael Fellmer este relativ simplă. A început prin a se hrăni şi a se îmbrăca doar cu ceea ce rămânea de la alţii, iar pentru a beneficia de serviciile de care avea nevoie a implementat un sistem tip „barter”, prestând, la rândul său, servicii.

Motivaţia lui Raphael este una onorabilă. El a intrat în „greva banilor” pentru a arăta lumii că oamenii, în general, acordă o prea mare importanţă aspectului financiar al vieţii şi fac risipă, în special de mâncare. „Avem mai multe bunuri şi mai mult lux decât oricând, dar ne lipsesc dragostea, aprecierea şi contactul”, spunea Raphael, care nu se atingea niciodată de bani personal. Totuşi, soţia lui obişnuia să aloce lunar în jur de 200 de euro, proveniţi din economii şi din alocaţia primului copil, pentru a plăti pentru transport, asigurare medicală şi mâncare pentru micuţa lor. În rest, soţii Fellmer au trăit, practic, fără bani. Şi lucrurile nu s-au schimbat nici după ce le-a venit pe lume al doilea copil.

Au locuit la început în clădirea unei asociaţii nonprofit din Berlin, numită Peace House, şi „plăteau” chiria prin diferite reparaţii pe care Raphael le făcea de câte ori era nevoie de el. Pentru mâncare, Fellmer făcea turul magazinelor alimentare, unde primea marfa care se apropia de ieşirea din garanţie sau care depăşise deja termenul. La capitolul îmbrăcăminte, Raphael şi soţia sa s-au descurcat din ceea ce primesc de la alţii, iar serviciile medicale le plătesc oferind în schimb alte servicii, precum tâmplărie, reparaţii de orice fel sau curăţenie.

Pe măsură ce lumea afla povestea sa, Raphael Fellmer a început să fie invitat la diferite seminarii pentru a vorbi despre cum reuşeşte să trăiască fără bani. Dar niciodată nu a acceptat să fie plătit.

În 2012, Raphael a pus bazele foodsharing.de, o platformă care se ocupă cu colectarea unei părţi din cele 11 milioane de tone de alimente comestibile încă, dar care erau indisponibilizate anual în Germania.

Reţeaua a ajuns acum la 60 000 de voluntari, de la doar 80 la început, şi se ocupă cu distribuirea gratuită a acestor alimente, atât persoanelor sărace, cum şi celor care nu sunt de acord cu consumerismul capitalist. Reţeaua Foodsharing recuperează 10 tone de mâncare pe zi în Germania, Austria şi Elveţia, iar aceste alimente ajung săptămânal la aproximativ 70 000 de oameni.

După ce ani de zile au fost „nomazi” şi au locuit pe unde au putut, chiar împărţind uneori apartamente împreună cu alte familii, acum Raphael Fellmer şi familia sa încearcă să se stabilească în Spania, Franţa sau Italia, unde de asemenea speră să extindă reţeaua.

Visul său cel mai mare este să adune în jurul său o adevărată populaţie pentru a crea Eotopia, o comunitate vegetariană, ecologistă, sustenabilă, liberă de jugul banilor şi conectată cu lumea prin Internet.