PACTUL UNITĂȚII vs. TERCIUL ELECTORAL

Două știri:

1. Doar integrarea în Uniunea Vamală a Rusiei, Belarus și Kazahstan va permite renașterea economiei Moldovei, consideră președintele PCRM, Vladimir Voronin, vorbind în cadrul Plenarei a VII-a a CC al PCRM.

2. Reprezentanții clasei politice, cei ai societății civile și toți doritorii sunt invitați să semneze un Pact al responsabilității naționale pentru o Moldovă europeană. Îndemnul a fost formulat astăzi, într-un briefing comun susținut de președintele PLDM Vlad Filat, premierul Iurie Leancă și ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, prim-vicepremierul Natalia Gherman.

Nimic nou sub soare, veți zice. Comuniștii au început campania electorală și își mobilizează simpatizanții. Chit că majoritatea cetățenilor vorbitori de limbă rusă susțin și vectorul estic de dezvoltare, și PCRM. Mai mult, este oarecum logică aceasta abordare, de vreme ce guvernarea demonstrează mobilizarea în direcția europeană. Iar orice opoziție trebuie să arate cât mai clar diferența ofertei sale față de cea a guvernării. Și dacă guvernarea ne cheamă în UE, atunci opoziția implicit va merge în UV.

Doar că logica asta este una contraproductivă. Pentru țară, în general, și pentru cetățeni, în particular. Pentru că la baza ei este calculul strict electoral. Suntem în continuare divizați de clivaje și toate sondajele atestă acest fapt. Politicienii se pliază pe ele și aleg mesajele cele mai accesibile pentru a marca teritoriul propriului electorat. De ce? Pentru că așa e mult mai simplu. Așa este evident – cine e cu noi și cine nu, cine e prieten și cine e dușman. Și nu e nicio nevoie să concurezi prin programe și politici de dezvoltare. Apoi, să fim sinceri, că și nouă nu ne place să facem un efort intelectual. Preferăm această dihotomie banală – vedeți comentariile de pe forumuri.

Și dacă acum comuniștii se arată atât de convinși de necesitatea aderării la UV, ar trebui mai întâi să ne lămurească de ce erau tot atât de convinși în 2005 că trebuie să mergem în UE. Pentru că nu toți cetățenii suferă de amnezie. Iată ce zicea premierul Tarlev în august 2007: „Pe ordinea de zi a Guvernului Republicii Moldova figurează semnarea unui acord de liberalizare a vizelor privind călătoriile cetăţenilor Republicii Moldova în ţările UE. Dialogul este la un nivel foarte avansat şi, credem noi, că în timpul apropiat va fi semnat, inclusiv acest accord”. De ce atunci trebuia să ne mișcăm într-o direcție, iar acum în cea inversă? De ce atunci Iușcenko, Saacașvili și Băsescu erau cei mai buni prieteni ai lui Voronin, iar acum nu? De ce, dacă tot comuniștii au fost inițiatorii consensului politic din 2005, să nu se bucure că, uite, acesta a dat roade și am ajuns până la Vilnius? Iar noi să le dăm dreptate în acest caz. Atunci chiar i-am crede că au și alte scopuri, mai mari decât cele strict electorale. Iar Vilniusul ar deveni o victorie comună. A țării și a cetățenilor.

În momentele cruciale, națiunile demonstrează unitate. Vom fi capabili și noi de așa ceva? Filat ne zice că R. Moldova nu are dreptul să se întoarcă înapoi, ci să meargă înainte. Voronin insistă că putem să ne întoarcem înapoi. Noi ce alegem? Să fim uniți sau s-o luăm care și încotro?