MĂRTURII: Cine este autorul CLOVNILOR de pe frontispiciul CIRCULUI?

Restaurare // „Dacă s-ar repara clădirea Circului, prietenii lui Valeriu Rotari ar reface gratuit sculptura cu clovni”

Clovnii de pe frontispiciul Circului au reprezentat amprenta arhitecturală și artistică a instituției, care cândva ne provoca bucurie, dar astăzi ne copleșește cu tristețe, mai ales după ce capul de cupru al unui clovn a dispărut misterios în urmă cu doi ani.

Compoziția de circa 12 metri a fost creată de sculptorul Valeriu Rotari. Artistul nu mai este în viață, dar familia și prietenii acestuia trec îngroziți pe lângă Circul din capitală.

Emblema Circului

Sculptorul s-a născut în anul 1945, dar s-a stins la o vârstă timpurie, viața acestuia fiind curmată de o boală incurabilă, iar la anul se vor împlini 30 de ani de când nu ne mai poate bucura cu lucrările sale. „Clovnii de pe clădirea Circului reprezintă ultima, dar și cea mai principală lucrare finalizată a sa, pe care nu a mai apucat să o vadă pe instituție”, povestește emoționată soția sculptorului, Lidia Rotari.

Arhitectul-șef al Circului, Simion Șoihet, este cel care l-a invitat pe sculptor să realizeze această compoziție. „Clădirea este rotundă, iar scopul lui Valeriu a fost să pună accentul pe ceva, astfel a creat acești clovni care să devină o emblemă a Circului”, își amintește soția, și ea arhitect de meserie.

Artistul a creat sculpturi monumentale, iar munca asupra acestora era una foarte migăloasă, de aceea realizarea clovnilor a durat câțiva ani. „Din păcate, când s-au pus plăcile de cupru, el deja era foarte bolnav, iar când sculptura a fost instalată, Valeriu nici nu mai era în viață”, povestește îndurerată Lidia Rotari, ale cărei amintiri îi revin în minte ca și zecile de porumbei, ce ne înconjoară în așa-numitul „parc afgan” din sectorul Râșcani al capitalei.

Discipol al lui Dubinovschi

Valeriu Rotari era originar din satul Târnova, raionul Dondușeni. A studiat la Academia de Arte din Sankt Petersburg, fiind unul dintre cei mai apreciați discipoli ai lui Lazăr Dubinovschi. Apoi s-a întors în Republica Moldova. A creat și lucrări dictate de sistem pentru a-și întreține familia, dar compozițiile sale de autor au debordat întotdeauna de originalitate.

„Atelierul pentru sculptori și pentru pictori este casa lor. Tot timpul l-a petrecut acolo”, recunoaște Lidia Rotari, așezându-se pe o bancă în parc. Sculptorul avea toate revistele de specialitate și participa la concursuri, cel mai grandios fiind un concurs internațional, care se desfășura la Muzeul Dante din Florența.

„În acea perioadă, era foarte complicat să expediezi proiecte în Italia. Trebuia să le trimită prin Moscova. Cu toate acestea, era catalogat întotdeauna unul dintre cei mai buni. Chiar și după ce a decedat mai veneau invitații de participare la acel concurs”, își amintește soția acestuia, care mai era și muza lui Valeriu Rotari, regăsindu-se peste ani în multe din lucrările sale.

Boema anilor `75

„Stăteam la masă și discutam, iar Valeriu se juca cu o bucată de plastilină. Nici nu observam când reușea să modeleze un obiect”, își amintește prietena de familie Antonina Sârbu. Soțul acesteia, pictorul Andrei Sârbu, avea atelierul lângă cel al lui Valeriu Rotari, fiind foarte apropiați.

„Era o persoană deosebită, profundă, emana atâta frumusețe și vitalitate, încât toate fetele se îndrăgosteau de el. În atelierul lui se discuta doar despre artă, iar alături de prietenii săi reprezenta boema anilor `75. Valeriu iubea muzica și era un cunoscător al culturii. S-a dus atât de subit…”, spune copleșită de emoții Antonina Sârbu.

Sculptorul era, într-adevăr, ospitalier. În fiecare zi venea cineva să îi viziteze atelierul. Potrivit soției sale, artistul avea o masă rotundă, oranj, la care își primea prietenii. Aceeași masă rotundă o are acum și la mormântul său, acolo unde îl mai vizitează uneori apropiații.

Împreună la școală și la academie

Un alt prieten bun al său era sculptorul Iurie Horovski, care, de asemenea, a participat la construcția Circului. Ei au fost împreună în clasa întâi la școală, apoi în același an s-au dus la Academia de Arte. Din gașca lor mai făcea parte și sculptorul renumit Sergiu Dubinovschi. Ei învățau de la Valeriu Rotari principiile artei plastice în armonie cu arhitectura.

Iurie Horovski își amintește cu claritate cuvintele lui Valeriu. „Dacă vreți să faceți un lucru neobișnuit, o sculptură interesantă și v-a venit ideea s-o realizați într-o formă obișnuită, familiară - faceți totul contrar gândului inițial. Sensul acestor cuvinte i-a plăcut maestrului Mihail Grecu”, spune sculptorul, stabilit de câțiva ani la Moscova.

Iurie Horovski își mai amintește cât de complicată era construcția Circului. „Lucrările se efectuau la mare înălțime, iar în acel an era o vară toridă, astfel că munca era foarte încordată și chiar periculoasă”, rememorează artistul.

Risipiri

Circul, scuarurile și celelalte lucrări ale lui Valeriu Rotari au avut o soartă aspră. Majoritatea dintre acestea au fost distruse, până și monumentul din bronz pe care îl avea sculptorul la Cimitirul „Sf. Lazăr” de pe strada Doina din capitală a fost furat.

Doar complexul sculptural din fața Palatului de Cultură al Feroviarilor și câteva lucrări în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei vorbesc despre istoria uitată pe care a făcut-o maestrul în sculptura autohtonă.

„Dacă s-ar repara clădirea Circului, cred că prietenii lui ar reface gratuit și sculptura cu clovni”, consideră Lidia Rotari.

Însă, Circul din Chișinău se risipește pe zi ce trece tot mai mult, ca și stolul de porumbei din parc, spulberând chiar și cele mai vesele secvențe din amintirile trecătorilor.