Castelul lui Dracula. De unde i se trage, de fapt, numele

LEGENDĂ // Situat între munții Bucegi și Piatra Craiului, la 30 km de orașul Brașov, România, Castelul Bran atrage sute de mii de turiști datorită legendei Contelui Dracula

Fosta fortăreață cunoscută cu numele „Dietrichstein”, construită de Ordinul Cavalerilor Teutoni în anul 1212 și care a fost cucerită de sași la sfârșitul secolului al XIII-lea, Castelul Bran este o adevărată perlă a României, iar revista americană „Forbes” l-a plasat pe poziția a doua în rândul celor mai scumpe proprietăți din lume.

Monument istoric și arhitectonic, inițial, Castelul Bran, situat la periferia orașului Bran, a fost o cetate în forma unui patrulater neregulat și era folosită în scop militar. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, cum ar fi adăugarea turnului de sud și construirea unui turn dreptunghiular la est. Cetatea a fost transformată în castel în anul 1920, pe când era în proprietatea Reginei Maria, perioadă în care s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.

Vamă și fortăreață

Prima atestare documentară a castelului este din 1377, când brașovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortărețe. În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit Castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său. În 1407, Sigismund a oferit stăpânirea castelelor Bran și Bologa lui Mircea, iar Branul a rămas sub autoritatea Țării Românești până în 1419. Castelul a fost ridicat pe stânca abruptă dintre Măgura și Dealul Cetății și avea atât rolul de vamă – reținea 3% din valoarea mărfii care intra și ieșea din Transilvania, cât și cel de fortăreață la granița estică a Transilvaniei, destinată încercării de a opri extinderea Imperiului Otoman.

În 1419, după încetarea din viață a voievodului, instabilitatea politică din Țara Românească îl determină pe Sigismund să preia castelul și să îl încredințeze principilor Transilvaniei, iar la 1 ianuarie 1498, sașii din Brașov au dat 1 000 de florini și au cumpărat dreptul de folosință pe 10 ani a castelului.

Perioada de restaurare

La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a României Mari, în semn de recunoștință din partea orașului Brașov pentru contribuția la Unirea cea mare de la 1918.

Imediat după aceasta, timp de șapte ani, castelul a intrat într-o perioadă de restaurare, sub conducerea arhitectului Curții Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o reședință de vară. În timpul acestor lucrări, castelul a fost dotat cu apă de la o fântână săpată în stâncă, adâncă de 57 de metri și iluminat de la o uzină electrică cu turbină. De la această uzină au fost apoi electrificate, în 1932, satele Bran, Simon și Moeciu. Apoi, în 1938, Regina Maria a lăsat Castelul Bran drept moștenire Principesei Ileana, care l-a stăpânit până în 1948.

Un nou proprietar al castelului

După abdicarea Regelui Mihai, castelul a intrat în proprietatea statului, fiind abandonat și devastat. Abia în 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie și artă medievală. În 1987, castelul a intrat în restaurare, iar lucrările au fost finisate în 1993. În 2006, castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmașul Principesei Ileana. După o anchetă efectuată de o comisie parlamentară însă, concluzia a fost că retrocedarea nu s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale, iar în final, de la 1 iunie 2009, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg. Nepotul Reginei Maria și fiul Principesei Ileana, Dominic a dobândit Castelul Bran la aproape șase decenii după ce familia sa a fost forțată de regimul comunist să părăsească țara.

Scara secretă

După ce Ministerul Culturii și Cultelor a retras majoritatea obiectelor din Castelul Bran, acestea au fost înlocuite cu obiecte și mobilier care au aparținut familiei de Habsburg, printre cele mai prețioase fiind coroana, sceptrul și un pumnal de argint care au aparținut Regelui Ferdinand, o fotografie-portret a Principesei Ileana cu semnătura acesteia, un acoperământ al patului Reginei Maria, câteva piese de mobilier, dar și o carte de oaspeți care a aparținut Reginei Maria și în care se păstrează impresiile personalităților din țară și din străinătate, care au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii.

În timpul lucrărilor de restaurare din perioada interbelică, în turnul de est a fost descoperită o scară secretă care face legătură între etajele I și al III-lea. Într-una dintre camerele castelului, a fost amenajată și o cameră în care este prezentată Legenda lui Vlad Țepeș, iar istoria spune că Țepeș ar fi trecut pe aici o singură dată, în drum spre Brașov.

Legenda lui Dracula

Cel care a creat faima castelului asociat cu Dracula este scriitorul Bram Stoker, care în 1897 a publicat, la Londra, romanul „Dracula, vampirul din Carpați”.

Autorul nu a precizat cu exactitate locul în care se află castelul din romanul său, dar unii istorici spun că ar fi vorba de Regiunea Bârgăului, în trecătoarea care unește Transilvania de Moldova. Datorită ecranizării acestui roman, s-a creat o asociere între Dracula, Castelul Bran și Transilvania.

De asemenea, legenda contelui sângeros, supranumit Dracula, a fost asociată cu domnitorul Vlad Țepeș, cunoscut pentru pedepsele sale dure, în special trasul în țeapă. Miile de turiști de peste hotare au găsit mai multe asemănări între Castelul Bran și castelul descris în cartea lui Bram Stoker, motiv pentru care l-au numit „Castelul Dracula”.

O altă explicație a numelui Dracula ar putea veni de la faptul că, în 1431, Sigismund de Luxemburg l-a învestit pe Vlad al II-lea, tatăl lui Țepeș, cu Ordinul Dragonului, un ordin cavaleresc dedicat luptelor împotriva turcilor, iar emblema era un dragon, asociat cu simbolul diavolului. Din cauza acestei embleme, Vlad Țepeș ar fi primit supranumele de Vlad Dracul.