Iată Castelul de APĂ al Chișinăului

MUZEU // Și-a redeschis ușile în septembrie anul trecut, iar acum găzduiește peste 26 de mii de exponate din istoria Chișinăului

Turnul de apă sau Castelul de apă, așa cum mai este numit de unii istorici, este un monument de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic și se află la intersecția străzilor Bănulescu-Bodoni și Alexei Mateevici. Acesta avea menirea, inițial, să asigure orașul cu apă. De mai mulți ani a devenit muzeul municipiului Chișinău, iar ușile sunt larg deschise de luni până vineri. Clădirea fostului Turn de apă a primit titlul de monument de arhitectură şi artă de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură ale municipiului Chişinău.

Sursa foto: monument.sit.md

Două turnuri gemene, mândria lui Carol Schmidt

Acesta este primul furnizor de apă din Chișinău, iar odată cu el au fost construite și primele conducte de apă din oraș. În anul 1892, la inițiativa lui Carol Schmidt, primarul Chișinăului în perioada anilor 1877-1903, au fost construite două turnuri gemene, care aveau menirea de a alimenta întregul oraș cu apă. „Erau doi prieteni, primarul Carol Schmidt și arhitectul Alexandru Bernardazzi, un german și un italian. O idee a lor a fost să alimenteze orașul cu apă. Astfel, pe cel mai înalt deal din oraș s-au construit două turnuri gemene, după modelul propus de Bernardazzi. Din vârful turnului se vedeau cele șapte coline ale Chișinăului. De la început, s-au tras țevi mari din lemn, care se găsesc și acum pe sub pământ. Cel de-al doilea turn, care însă nu s-a păstrat, a existat la intersecția străzilor Vasile Alecsandri și Veronica Micle. În ’63 a fost aruncat în aer, iar turnul care există astăzi a rezistat ca prin minune”, ne povestește muzeograful Liuba Coșman, care de mai bine de 30 de ani lucrează în cadrul acestui muzeu.

Sursa foto: monument.sit.md

Căruțe cu apă pentru a umple rezervoarele

În cele două turnuri erau câte două rezervoare mari pentru apă, care era adusă cu căruțele. Se umpleau și apoi apa era pompată către casele locuitorilor. În interiorul turnului, care există și acum, s-a păstrat o scară inedită în formă de spirală, „pentru a ocupa mai puțin spațiu. Scara era amplasată între cele două rezervoare cu apă”, ne explică muzeograful. Planul turnului este hexagonal alungit. Pereţii sunt din piatră de calcar, cu includerea unor rânduri de cărămidă arsă, pentru un efect artistic, specific manierei arhitectului. Grosimea zidurilor variază de la 2 m, la parter, până la 0,6 m la foişor, înălţimea totală fiind de 27 m. Nivelul superior era construit din lemn și a fost distrus după un cutremur de pământ, dar reconstruit din piatră în anii 1980-1983.

Turnul de apă, foișor pentru pompieri

Din 1892 până în anul 1940, această clădire a fost turn de apă. Din 1940, turnul a devenit un foișor de foc. „Pompierii urcau acolo și verificau dacă nu sunt incendii în oraș. În 1980, aici au fost filmate scene pentru filmul „Cântecul - dragostea mea”, unde au jucat Sofia Rotaru și regretatul Grigore Grigoriu”, ne spune muzeograful. Turnul de apă a rezistat în urma mai multor cutremure, iar acest fapt se datorează în special temeliei. „Turnul are o temelie bună, baza este din but, o piatră specială, și nisip din scoici”, ne spune doamna Liuba Coșman. Potrivit muzeografului, piatra din exterior s-a păstrat în întregime, mici modificări au fost făcute doar în interiorul turnului. „Se spune că, până în ’77, partea de sus a turnului era din lemn. În anii ’80 a fost reconstruită din piatră, iar în ’85 turnul s-a redeschis ca muzeu al Chișinăului”, ne explică specialistul.

Chișinăul din prezent și viitor

Cu o contribuție deosebită la modernizarea orașului, Carol Schmidt este considerat cel mai bun primar pe care l-a avut Chișinăul. Istoria spune că anume el a fost cel care a oferit o imagine europeană pentru acest oraș. Printre exponatele prezentate în clădirea Turnului de apă se regăsesc proiecte ale arhitecților pentru străzile și clădirile orașului, dar și elemente din viața societății. „Noi nu am vrut să prezentăm politica, dar viața de zi cu zi a oamenilor. Atunci când am deschis muzeul, la etajul șapte era o expoziție de fotografii, care arătau cum va fi Chișinăul în viitor. Erau proiecte făcute de arhitecți, pentru clădirile și drumurile care trebuiau construite. Păcat că nu s-au păstrat toate lucrările. Erau din carton și multe s-au deteriorat. Desigur, multe construcții din prezent nu sunt în conformitate cu acele proiecte. Noi plănuim ca ultima sală din muzeu să o dedicăm lui Bernardazzi. Încă se lucrează la expoziție”, a menționat Viorica Bugan, șef de fonduri din cadrul muzeului.

Din 2005 până în 2009, muzeul a fost închis. În 2009, primăria a anunțat reparația capitală a clădirii și reamenajarea expozițiilor. Redeschiderea acestuia a fost pe 6 septembrie 2013. Aici găsiți patru săli de expoziție și terasa de la ultimul etaj al clădirii.