FOTO Călărași // Cu TUNUL sub casă?

DESCOPERIRE // Deși mai găseau urme ale războiului, vestea că la Otgon în ogradă s-a găsit țeava unui tun care ar putea sta sub casă a venit ca un trăsnet pentru sătenii din Căbăiești

Cu râulețe până sub casă și drumuri șerpuitoare, păzit de doi martori neclintiți ai scenelor istorice, cel mai înalt vârf, dealul Bălănești și pădurea Cobac, satul Căbăiești, fondat în 1429, ascunde un adevărat muzeu.

ătenii spun că în majoritatea gospodăriilor s-au găsit sau încă se pot găsi adevărate relicve - de la căști militare și săbii până la motociclete nemțești. Totuși, cea mai intrigantă noutate a fost descoperirea țevii unui tun în curtea familiei Otgon. Anume despre această descoperire misterioasă voia să vorbească și Vasile Lapteacru, iar dis-de-dimineață s-a pregătit „riguros” de acest „pas curajos”.

„Eu am găsit țeava”

Astfel, îmbărbătat de câteva păhărele, a pornit, cu pas grăbit, spre vârful dealului unde se află, la margine de sat, casa familiei Otgon. În curte ne așteaptă, în afară de Vasile, primarul satului Căbăiești, Vasile Crudu, și gospodina casei, Alexandra, care se arătă absorbită mai mult de alte griji decât de piesa de muzeu.

Soțul său grav bolnav trebuia să suporte o intervenție chirurgicală și se grăbea să ajungă în acea zi la spital. „Eu am găsit țeava. Tunul unde-i? Nu-i! Cine vrea să găsească tunul, să dea bani și să cumpere altă casă femeii”, râde Vasile Lapteacru și arată ca un copil cu mâinile la piept, parcă pentru a întări spusele că lui i se datorează totul.

Sub casă stă tunul?

Preocupat de subiect, țopăie în jurul țevii, care stă chiar în fața casei cu gura spre poartă, „exact în poziția în care a fost găsită”, și se lasă țanțoș fotografiat, ridicând greutatea din fier cu ambele mâini.

Cu gesturi largi, Vasile povestește cum „a luptat eroic” pentru a scoate de la adâncimea de doi metri comoara din Căbăiești, raionul Călărași. „Săpam cu tractorul când am dat de ceva tare. Eram cu fiul lui Ion Otgon, Nicolae, și am sărit ca ars de pe scaun. Cum era așezată, baza țevii era din partea peretelui casei, iar gura în vale spre poartă și iaca eu cred că sub casă stă tunul. Cu mânuțele mele am scormonit orice bulgăr de țărână”, zice dintr-o răsuflare bărbatul și strânge pumnul, ridicându-l deasupra capului de parcă ar mai frământa pământul care a ascuns de ochii lumii comoara.

Potrivit primarului Vasile Crudu, țeava a fost găsită în anul 2006 în timpul lucrărilor de gazificare a satului. Totuși, familia nu a vrut să cheme specialiști sau să o dea la fier vechi. „Au venit și de pe la Chișinău, însă am zis să o mai las”, susține Alexandra Otgon, care se ferește să spună dacă și câți bani i s-au oferit pentru țeava de tun, însă declară că mușteriii voiau s-o ducă la muzeu.

Pe un deal - rușii, pe alt deal - nemții

Moș Mihai, cel mai bătrân om din Căbăiești, trăiește la câțiva metri de gospodăria lui Ion Otgon și, informat deja despre interesul oaspeților, aștepta cuminte, sprijinit în toiag, la poarta seculară din lemn, privind filosofic înspre desișul pădurii din vârful dealului.

Nu este darnic la vorbe, însă deschide larg ochii când vorbește despre bătăliile care i-au umbrit tinerețea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Erau mulți soldați. Pe un deal erau rușii, iar pe celălalt - nemții. Tunul era în vârf. Acum trăiește familia Otgon acolo. Nu știu ce a fost cu tunul. Au tras o dată - ba-bahhh! A căzut țeava și așa și l-au părăsit acolo”, răscolește în amintiri bătrânul de 96 de ani, care uită de amprenta vârstei și sare în sus, desfăcând larg mâinile pentru a arăta cum s-a tras din tun și a căzut țeava.

Motociclete nemțești, în curțile gospodarilor de la Căbăiești

Mihai Munteanu susține că aici au fost amplasate față în față trupe ale soldaților germani și ale rușilor, iar luptele au fost foarte crâncene. Potrivit lui moș Mihai, puține erau ogrăzile în Căbăiești în care nu găseai câte o motocicletă nemțească, iar obuzele găsite întâmplător au luat viețile chiar ale unor tineri, deși războiul a rămas doar în amintirea celor care o păstrează ca pe o rană vie.

„Pe urmă, rușii pe nemți - tiu-tiu de aici. Ori nemții pe ruși tiu-tiu”, cade pe gânduri bătrânul, mișcând palmele de parcă ar alunga niște personaje imaginare.

Pușca din anul 1890 sau cu obuzul în sacoșă

Sătenii din Căbăiești, animați de miracolul din curtea familiei Otgon, s-au întrecut în istorii care mai de care mai neverosimile despre elementele de vestigiu pe care destinul le-a scos în cale de-a lungul anilor și cărora nu le dădeau mare importanță.

„Soțul meu a găsit o sabie și o pușcă pe care era scris că datează din anul 1890, însă, fiind tânăr, le-a dus la un meșter care le-a topit”, povestește Lilia Poiană.

Și Maria Sorici ne invită în ospeție pentru a ne arăta o cască militară veche, care stă ruginită în gardul de lemn din curte. „Este demult. De la socrii mei o am”, susține femeia.

Autoritățile locale au reținut și o întâmplare care, pe de o parte poate părea ilară, dar, în același timp, deosebit de periculoasă, care a pus pe jar până și organele de forță.

„Eram la strâns nuci cu soțul și am dat de un obuz. Fără să mă gândesc mult, am pus obuzul într-un culioșel (sacoșă – n.r.) și m-am pornit de-a lungul satului spre primărie. Nici prin gând să-mi treacă faptul că în orice moment puteau să îmi rămână numai papucii”, susține Ludmila Brânzari. Acum râde de „ispravă”. Atunci, însă, s-a speriat.

Țeava, alături de monument

Primarul Vasile Crudu susține că urmele istoriei au fost și sunt descoperite în permanență de sătenii din Căbăiești. În afară de țeava tunului, de exemplu, în timpul gazificării au fost găsite încă trei obuze.

„Într-o zi, am găsit un beci chiar în mijlocul drumului. Aceste lucruri nu pot fi lăsate așa pur și simplu. Vreau să iau țeava de la familia Otgon pentru a-i conferi o valoare istorică”, se arată hotărât Vasile Crudu.

Astfel, primarul a dat asigurări că țeava tunului va fi vopsită și așezată lângă momentul dedicat comemorării victimelor celui de-al Doilea Război Mondial, pentru că „este un obiect de importanță istorică incontestabilă de care toți sătenii din Căbăiești trebuie să fie mândri”.

Despre tun, însă, nu s-a aflat nimic și toți sătenii arată cu degetul spre casa familiei Otgon. „Precis trebuie să fie sub casă”…