Victor Ciobanu // Alegerile din Ucraina și resetarea securității regionale

Punct de sprijin

Au trecut alegerile din Ucraina. Țara vecină are președinte. Care vorbește și româna, cum ne-au relatat știriștii.

Dacă e să trecem peste senzațional (vă mai amintiți de bancul care circula după numirea lui Putin(ă)), trebuie să menționăm esențialul. Ucraina are președinte legitim. Ceea ce înseamnă că Rusia nu va mai putea invoca motivul nelegitimității puterii de la Kiev. Oricât de mult și-ar dori asta. Și chiar dacă Duma de Stat a făcut figuri ritualice declarând că alegerile au legitimitate limitată, era clar că recunoașterea noului președinte va urma oricum. Pentru că SUA și UE au recunoscut imediat alegerile. Gheața a spart-o chiar Patriarhul Rusiei Kirill. Că Biserica rusă, împreună cu „Gazprom”-ul sunt extensii ale Ministerului de Externe din Federația Rusă, este un lucru știut. Chiar și limbajul Patriarhului este unul mai degrabă diplomatic. Iată ce adresare a făcut acesta președintelui Ucrainei: „Vă veţi confrunta cu o sarcină dificilă și foarte importantă - să găsiţi o cale de reconciliere, să faceţi tot posibilul pentru a restabili pacea civilă. În situația actuală, este necesar să se mențină un dialog deschis cu oamenii și liderii comunității, pentru a asculta punctele de vedere ale tuturor rezidenților”. După Patriarh, e logic să urmeze și recunoașterea la celelalte nivele. Și asta va urma. Cu siguranță. De fapt, deja e o recunoaștere și o invitație la negocieri.

Important e și rezultatul acestor alegeri. Poroșenko câștigă detașat, din primul tur, acumulând cca 54% din voturi. Ceea ce denotă o dorință mare a ucrainenilor de stabilizare a situației din țară. Planul cu deturnarea alegerilor a eșuat, chiar dacă așa-zisele republici populare au zădărnicit cum au putut procesul. Relevant îmi pare și rezultatul obținut de concurenții electorali demonizați de propaganda rusă. Teagnibok și Iaroș au acumulat împreună sub 2%, mai puțin decât un Vadim Rabinovici cu 2,2%. Ei, iată că încă un mit, sau mai exact o minciună, s-a prăbușit. Interesant e ce povești vom mai auzi după asta de pe canalele rusești despre fasciștii care au acaparat puterea la Kiev?

Prioritățile anunțate de Petro Poroșenko imediat după alegeri sunt clare – vizita în regiunile de est și continuarea cursului de integrare europeană. În pofida zvonurilor lansate și la noi, Ucraina merge înainte. După cum a confirmat Filat în cadrul unui talk-show, aceasta va semna Acordul de Asociere (partea economică) alături de R. Moldova și Georgia pe 27 iunie.

Ar mai fi de remarcat o acțiune sincronizată a celor trei țări. Declarația recentă a lui Filat despre o activizare a colaborării cu NATO (nu neapărat a aderării, ci mai degrabă în formula neutralității active) se înscrie în scenariul asigurării securității regionale. Să nu uităm demersurile Georgiei în acest sens și declarațiile Iuliei Timoșenko – liderul celui mai mare partid ucrainean „Batikivșcina”. În acest sens, problema securității țării capătă conotații noi și trebuie abordată în contextul securității Europei de Sud-Est. Faptul că NATO a purces la fortificarea prezenței militare în Polonia, Țările Baltice și România confirmă că această zonă devine una de interes strategic.